Vasile LOGHIN - România şi românii într-un tratat american de geografie regională


este rezervat Europei, al doilea revine Rusiei, al treilea Americii de Nord, iar al 12-lea este al Pacificului (cu Melanezia, Micronezia şi Polinezia).


Criterii utilizate de către autori în determinarea marilor unităţi geografice (domenii şi regiuni)


În delimitarea şi caracterizarea marilor diviziuni geografice, autorii americani pornesc de la ideea că


în orice sistem de clasificare, cheia o reprezintă conceptele şi criteriile aplicate. În acest sens, o precizare esenţială este necesară, aceea că domeniile şi regiunile sunt unităţi geografice generate prin activităţi umane de-a lungul a mii de ani, fiind avute însă în vedere şi mediile naturale în care s-au desfăşurat aceste activităţi. Criterii pentru domenii geografice. Determinarea domeniilor geografice (geographic realms) se


bazează pe seturi de criterii spaţiale. În primul rând, domeniile geografice sunt cele mai mari unităţi în care poate fi împărţită suprafaţa globului. Criteriul pe care se bazează această divizare include atât trăsături naturale (fizico-geografice), cât şi umane (socio-geografice). În al doilea rând, domeniile geografice sunt rezultatul interacţiunii dintre societăţile umane şi mediile naturale, o interacţiune funcţională, relevată prin întreaga gamă de componente si trăsături antropice imprimate în peisaj. Potrivit acestui criteriu, Antarctida este un continent, nu un domeniu geografic; Africa constituie un domeniu geografic numai de la marginea sudică a Saharei până la Capul Acelor. În al treilea rând, domeniile geografice trebuie să facă posibilă o mai bună înţelegere a marilor comunităţi umane din lumea de azi. De asemenea, geografii menţionaţi iau în considerare şi alte adevăruri: că între domeniile geografice


nu sunt graniţe nete, ci zone de tranziţie, că domeniile geografice se schimbă în timp, luând în discuţie colonializarea (colonialization), europenizarea (europenization), westernizarea (westernization), globalizarea (globalization) şi noua ordine mondială (New World Order), care au schimbat în mod dramatic harta lumii. Seturile de criterii folosite de cei doi autori sunt: setul fizic (peisajele naturale: tectonica, relieful,


clima etc).; setul cultural (peisajele culturale) şi etnic (etnicitate unică, dar culturi diferite); setul demografic (densitatea populaţiei, urbanizarea etc.); setul politic (statul în decursul istoriei, statul modern, modelul statului european); setul economic (nivelul de dezvoltare economică a statelor, aspectele spaţiale privind producţia, distribuţia şi consumul bunurilor şi serviciilor, disparităţile dintre state şi dintre regiuni, globalizarea). Cele 12 domenii geografice determinate sunt: Europa, Rusia, America de Nord, America Centrală,


America de Sud, Africa de Nord, Asia de Sud-Vest, Africa Subsahariană, Asia de Sud, Asia de Est, Asia de Sud-Est, Domeniul Austral, Domeniul Pacific. Criterii pentru regiuni geografice. Autorii acestui manual precizează că în divizarea spaţială a lumii


în unităţi geografice s-a aplicat conceptul regional de organizare a spaţiului terestru. Ca atare, regiunile au anumite limite şi o anumită suprafaţă , au o locaţie (aşezare) absolută (coordonate geografice) şi relativă (localizare prin referinţă la alte regiuni). Unele regiuni sunt marcate de o anumită omogenitate internă (regiuni formale), altele nu au această similaritate. În virtutea aceluiaşi concept, regiunile sunt definite ca sisteme spaţiale. Totodată, este folosit conceptul de regiune funcţională, în sensul de regiune a geografiei umane structurată în două componente: pol (centru, nucleu) şi hinterland (periferie, zonă de interacţiune). Alte observaţii: toate regiunile constituite pe baza conceptelor geografiei umane sunt interconectate;


o regiune se întinde până la altă zonă de interacţiune;regiunile au dimensiuni diferite. Aşadar, în operaţiunea de determinare şi caracterizare a regiunilor sunt aplicate concepte şi noţiuni


specifice, deja consacrate în literatura americană, europeană şi mondială: concept regional, regionare, regiune funcţională, regiune formală, sistem spaţial, schimbare geografică, frontiere regionale, zonă de tranziţie, hinterland,


38


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100  |  Page 101  |  Page 102  |  Page 103  |  Page 104  |  Page 105  |  Page 106  |  Page 107  |  Page 108  |  Page 109  |  Page 110  |  Page 111  |  Page 112