ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. I, nr.1/2010


exclusă din cauza reliefului extrem de abrupt, ca în cazul Pietrei Craiului. Însă, pentru această unitate, au fost aduse argumente suficient de puternice pentru existenţa unor gheţari pleistoceni (Constantinescu 2009), astfel încât imaginea noastră despre evoluţia morfologică a acestui masiv să fie schimbată. Este cazul să amintim lucrările prin care se semnalează identificarea de noi areale glaciate, cu


prezentarea caracteristicilor acestora, ca de exemplu în Muntele Jupania din Munţii Maramureşului (Mîndrescu 2002), sau în zona Tarniţa din Ciungi din Munţii Rodnei (Mîndrescu 2008), autorul concetrându-se şi asupra caracteristicilor morfomentrice ale circurilor identificate. În ultimul articol citat autorul încercă să introducă un nou tip de circ ,,tipul carpatic’’ dar, fără o argumentare şi exemplificare amplă şi adecvată, demersul este, în opinia noastră, unul neconvingător şi, în consecinţă, inoportun, mai ales .


O altă categorie de studii este aceea în care autorii au avut în vizor areale din unităţi montane


pentru care morfologia glaciară a fost subiect de studiu în abordări generale sau puţin detaliate. Aşa este cazul cu bazinul Scorotei din Munţii Piule - Iorgovanu pentru care M. Ardelean (2004) prezintă o nouă imagine, sau articolele dedicate unor părţi din Munţii Făgăraş, deşi aceştia au fost obiectul unei teze de doctorat (Florea, 1998). Este deci momentul să amintim acum modul, exemplar am putea spune, în care sunt privite problemele de morfologie glaciară din complexul glaciar Valea Rea (Simoni 2002-2003), din complexele glaciare Leaota şi Zârna-Ludişor (Simoni, Flueraru 2006), sau cele din cadrul văilor glaciare din bazinul Râului Doamnei (Simoni 2008). Sunt evidenţiate influenţelor litologice şi structurale în morfologia majoră, dar şi asupra pragurilor


glaciare, fiind efectuate analize minuţioase asupra caracteristicilor morfometrice şi morfografice ale circurilor şi văilor glaciare, cu o etalare a unei griji deosebite pentru reprezentarea cartografică specifică a arealelor, inclusiv pe un fond reprezentat de modelul digital al terenului, cu toată gama de elemente morfologice erozionale şi acumulative identificate în teren. Acest mod detaliat şi corect de abordare este unul de importanţă capitală pentru identificarea particularităţilor de manifestare a modelării glaciare şi, nu în ultimul rând, de urmărire a derulării glaciaţiei cuaternare şi a extensiunii sale maxime în zonele studiate. Pe lângă amintitele lucrări, nu lipsesc lucrările în care sunt reanalizate unele aspecte ale morfologiei


glaciare, fie că este vorba despre macroforme, sau mezoforme glaciare, ca de pildă văile şi circurile glaciare, respectiv cuvetele lacustre. Pentru prima situaţie exemplificăm cu cazul circului şi văii glaciare Lala din Munţii Rodnei, M. Mîndrescu (2001a) încercând, într-un mod neconvingător, să introducă în literature românească conceptul de fotoliu glaciar, negând atât părerile existente (Sârcu 1978), cât şi realitatea terenului, aceea că este vorba despre o succesiune de trepte glaciare clare, adică ceea ce se defineşte a fi un circ glaciar complex în trepte. Chiar dacă sunt cunoscute cazuri în care unele circuri glaciare sunt desemnate prin toponime expresive, ca de pildă circul glaciar Cadair Idris – fotoliul lui Idris, personaj gigant din mitologia galeză – , circ glaciar din Munţii Snowdonia (Ţara Galilor), în cazul circului Lala problema este cu totul diferită. În privinţa celui de-al doilea aspect, M. Mîndrescu se opreşte asupra lacurilor Vinderel (Mîndrescu


2001b) şi Livia (Mîndrescu 2003), aducând cu această ocazie importante date morfometrice, însă abordarea problematicii genezei acestor cuvete lacustre rămâne în continuare una controversată. Analiza minuţioasă a unor areale glaciate a condus la identificarea şi apoi analiza în premieră a unor


microforme glaciare de tipul striurilor, scobiturilor semicirculare, alveolelor de lovire, fisurilor semicirculare, fisurilor semicirculare scobite şi canelurilor (Urdea 1996), oferind posibilitatea înţelegerii interacţiunii gheţarilor carpatici cu patul de rocă. Pe de altă parte, identificarea formelor modelate plastic, sau forme P – plastically moulded form – (Fig. 4) în Valea Doamnei din Munţii Făgăraş (Urdea 2005) deschide calea aprecierii conform căreia gheţarii ce au sculptat acele forme au fost gheţari temperaţi, sau cel puţin politermici, ei conţinând apă lichidă, factor important în procesul de modelare a patului glaciar.


15


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100  |  Page 101  |  Page 102  |  Page 103  |  Page 104  |  Page 105  |  Page 106  |  Page 107  |  Page 108  |  Page 109  |  Page 110  |  Page 111  |  Page 112