ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. I, nr.1/2010


de reindustrializare, terţiarizare sau alte demersuri specifice de regenrare urbană) asupra unor structuri valoroase în cadrul sitului urban pot prejudicia patrimoniul cultural şi valoarea identitară a unor situri intraurbane. Spre exemplu, noile demersuri de regenerare urbană se impun a fi întreprinse în concordanţă cu moştenirea istorică a oraşului, cu imperativele sale sub raport identitar şi cu asigurarea echilibrului optim între zestrea locală şi valorile globalizării contemporane. Din această perspectivă, aplicarea, promovarea şi derularea justă a procesului de restructurare urbană se impun a fi aplicate prin filtrul unui management teritorial eficient, care să intersecteze optim solicitările oraşului în termeni de structură, funcţionalitate şi sustenabilitate şi nevoile locuitorilor săi. O asemenea abordare reclamă implicarea directă şi obiectivă a autorităţilor locale, prin elaborarea unor strategii viabile de dezvoltare urbană şi comunitară dar şi a iniţiativelor private reprezentate prin intervenţii punctuale. Cunoaşterea globală a specificului şi particularităţilor spaţiului urban este definitorie în proiectarea unei dezvoltări durabile, care să regleze disfuncţionalităţile moştenite şi să integreze pozitiv şi funcţional inadvertenţele anteriore în perspectivele actuale şi viitoare de dezvoltare. Un asemenea tip de management se poate fundamenta pe studii de detaliu asupra structurilor şi componentelor spaţiului urban, care, prin gradul ridicat de rezoluţie, sunt în măsură să evidenţieze elementele şi variabilele care trebuie avute în vedere pentru promovarea durabilităţii entităţilor urbane. Cercetările amănunţite, mijlocite de criterii, metode şi demersuri procedurale concrete, oferă informaţii complexe deosebit de importante, care pot fi cuprinse logic şi obiectiv în cadrul strategiilor de dezvoltare urbană şi a planurilor concrete de acţiune derulate în acest sens, fie că vorbim de proiectarea sustenabilităţii urbane pe termen scurt sau pe termen mediu şi lung.


Criterii de analiză specifice procesului de restructurare urbană Criteriile care au fost desprinse în vederea elaborării studiilor cu caracter aplicativ asupra procesului


de restructurare urbană au la bază atât legităţi specifice geografiei, ca ştiinţă distinctă, cât şi elemente cu caracter normativ particulare unor domenii ştiinţifice particulare dar conexe cercetării spaţiului urban. Nu am omis caracterul interdisciplinar sau orientările recente care solicită introspecţiile pluridisciplinare sau integrate. Aplicarea criteriilor de cercetare, care sunt redate mai jos, mijloceşte demersul metodologic şi înlesneşte procesul de desprindere şi individualizare a celor mai adecvate metode în vederea aplicării unor analize calitative, corecte şi obiective, menite să ilustreze, la rândul lor, un feed-back pozitiv. Criteriul localizării geografice a stat la baza explicării nu numai a evoluţiei oraşului din perspectiva


spaţiului pe care îl ocupă ci şi din cea a modului în care componentele sale au fost, sunt şi vor fi, în continuare localizate sub impulsul contextelor socio-economice şi politice care îl guvernează. Potenţialul de poziţie se identifică prin raporturile situării aşezării în cadrul diferitelor sisteme de la nivel macro-scalar spre trepte inferioare, până la stadiul sistemului teritorial local. Cu privire la localizarea componentelor, ca proces activ al structurării, organizării şi restructurării, analizele trebuie corelate cu teoriile, principiile şi modelele ştiinţifice care guvernează resursele procedurale şi analitice contemporane. Criteriul istoric oferă, prin intermediul analizelor cronologice, informaţii relevante despre modurile


particulare în care evoluează un sistem. Aşadar, studiul perioadelor istorice şi al modurilor de viaţă, de la epoca premodernă şi până în prezent este în măsură să ilustreze coerent şi cauzal felul în care moştenirile anterioare s-au integrat în prezent generând situri, modele şi peisaje distincte marcate şi transformate continuu de dinamica societăţii. Abordarea diacronică a evoluţiei spaţiului urban este definitorie în acest sens.


Criteriul conjugării componentelor de mediu se apropie poate cel mai mult de introspecţiile


geografice. Factorii de mediu şi potenţialul natural al unui spaţiu constituie fundamentul dezvoltării comunităţilor umane. Analiza spaţială a acestora se bazează pe studiul cercetărilor anterioare, pe analiza


77


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100  |  Page 101  |  Page 102  |  Page 103  |  Page 104  |  Page 105  |  Page 106  |  Page 107  |  Page 108  |  Page 109  |  Page 110  |  Page 111  |  Page 112