Ioan Sebastian JUCU - Cadrul teoretic şi metodologic de analiză al procesului de restructurare urbană... Prin modul său de manifestare bazat pe un fundament teoretic şi metodologic solid, prin tipurile sale


specifice de evoluţie, prin caracterul particular de conceptualizare (care sintetizează idei şi opinii fundamentate ştiinţific) şi prin comportamentul specific dovedit mai întâi în oraşele lumii avansate şi ulterior în aşezările urbane ale statelor fost-socialiste din Europa, restructurarea urbană compune o nouă paradigmă de abordare în cercetarea aşezărilor urbane. Sub raport practic, aplicativ, restructurarea poate forma un scenariu realist de dezvoltare ulterioară elaborat de către autorităţi şi, mai mult decât atât, un instrument eficient de corectare a unor disfuncţionalităţi spaţiale moştenite. Sub raport global, restructurarea este un proces activ specific tranziţiei economice şi a trecerii statelor de la un sistem politic la altul. Din această perspectivă, obiectivele procesului de restructurare sunt de a adapta componentele şi structurile unui spaţiu la noile condiţii impuse de normele şi legile care guvernează comunităţile umane. Prin restructurare se anticipează, se proiectează şi se realizează demersuri optime de organizare spaţială, de planificare teritorială şi de optimizare structurală, în acord cu solicitările comunităţi şi, respectiv, a componentelor de mediu sub tutela politicilor economice de tip capitalist şi, de ce nu, a imperativelor economiei de piaţă. În aceste condiţii, caracteristicile Neoliberalismului contemporan, care acţionează asupra spaţiilor guvernate în trecut de politici totalitare, fundamentate pe principiile economiei centralizate şi adaptarea vechilor structuri la specificul vieţii contemporane, solicită în mod indiscutabil restructurarea urbană. Prin urmare, derularea acestui proces în concordanţă cu realitatea spaţială a fiecărui oraş, cu nevoile comunităţii (nevoi generate din dorinţa de adaptare la noile mecanisme de funcţionare a societăţii) şi cu politicile care guvernează un anumit mediu social, se impune atent coordonată şi administrată de către factorii de decizie, care-şi asumă managementul comunităţii la un moment dat.


Factori cu potenţial de influenţare şi determinare a procesului de restructurare urbană în perioada post-socialistă


Procesul de restructurare urbană este determinat şi influenţat de o serie de factori, care acţionează


singular sau, dimpotrivă, cumulat, în funcţie de sistemul politic, legislativ şi economic, care guvernează spaţiul urban la un moment dat sau în decursul diferitelor perioade de timp. În aceste condiţii, se concretizează abordări specifice în ceea ce priveşte organizarea spaţiului urban în vederea asigurării eficienţei sale din perspectiva creşterii calităţii vieţii. Aceşti factori, care generează structurarea internă a spaţiului urban, sunt (cf. Ianoş 2005): Factorii fizico-geografici sau condiţiile de mediu specifice bazei de susţinere, care, prin


favorabilitate sau restrictivitate, determină o anumită formă oraşului şi o anumită structură în cadrul său. Strategiile de dezvoltare şi de extindere spaţială a unui centru urban trebuie să ţină seama de topografia locului şi de condiţiile locale pentru a evita apariţia unor disfuncţionalităţi majore. Factorii economici interni şi externi sunt reprezentaţi de natura şi de intensitatea activităţilor


economice. Acestea, sub influenţa privatizării, marketizării şi globalizării, sunt dependente mai puţin de resursele locale şi tot mai mult de cele externe, care sunt asigurate de relaţiile spaţiului urban cu sistemul în cadrul căruia acesta se integrează. Factorii istorici vizează integrarea moştenirii culturale în demersurile contemporane de evoluţie şi


dezvoltare urbană; în egală măsură influenţează localizarea spaţială a unor activităţi, structurând şi restructurând oraşul în funcţie de condiţiile locale. Factorii legislativi influenţează procesul de restructurare prin aplicarea unor legi şi norme


elaborate de actorii implicaţi în administrarea spaţiului urban. Se remarcă astfel, mai multe niveluri la care este elaborat sistemul de reguli ce trebuie respectat: cel al autorităţilor naţionale prin reglementări, care vizează teritoriul naţional ca întreg; cel al actorilor regionali, care sunt mai aproape de realitatea teritorială


72


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100  |  Page 101  |  Page 102  |  Page 103  |  Page 104  |  Page 105  |  Page 106  |  Page 107  |  Page 108  |  Page 109  |  Page 110  |  Page 111  |  Page 112