Ioan Sebastian JUCU - Cadrul teoretic şi metodologic de analiză al procesului de restructurare urbană... Desprinderea unor definiţii concrete asupra restructurării urbane, constituie un demers dificil, care
trebuie să ia în considerare toate variabilele implicate. Impasurile posibile întâlnite în acţiunile de conceptualizare ale restructurării sunt determinate nu numai de complexitatea procesului în sine, ci şi de factorii implicaţi, de punctele de vedere sau unghiurile de abordare, de caracterul mediului politic şi economic etc. În acest fel, se individualizează definiţii tematice sau cu caracter integrat, în funcţie de modul de analiză. În literatura ştiinţifică de specialitate din Europa de Vest, în cadrul definirii restructurării urbane, politicul şi sistemul economic reprezintă variabilele centrale, din care decurg apoi alte elemente cu caracter mai mult sau mai puţin tematic. În cazul abordărilor asupra procesului de restructurare urbană dimensiunea politică şi perspectiva
economică, domenii din care decurg, sub raport interdisciplinar, şi altele cum este cazul economiei politice sau al politicilor economice şi nu numai, sunt relevate de numeroşi autori cum sunt Fainstein et al (1983), Logan şi Swanstorm (1990), Paddison (2001), Kiss (2002), Pacione (2005), Cuthnbert (2006), Hall (2007) etc. Studiile şi cercetările întreprinse asupra aşezărilor din spaţiul românesc şi a dinamicii post-socialiste ale acestuia relevă puncte de vedere similare, dar cu un grad mult mai ridicat de particularizare asupra oraşului românesc. În acest context semnalăm contribuţiile lui Ianoş, Tălângă (1994), Ungureanu, Groza, Muntele (2002), Ianoş (2004, 2005), Voiculescu, (2004, 2009), Ianoş, Heller (2006) Rey et al. (2006) etc. Pentru o înţelegere punctuală şi mai facilă, dincolo de variatele puncte de vedere, pornind de la
etimologia termenului de restructurare, acesta prezintă mai multe accepţiuni care, în general, sunt asemănătoare între ele. Prin urmare, a restructura înseamnă „a reorganiza”, „a schimba structura unui lucru organizat” sau „a organiza pe baze noi”. În aceeaşi ordine de idei, restructurarea desemnează procesul de „a structura din nou”, de „a supune structura unor schimbări radicale”2)
. Raportând conceptul la realitatea geografică şi nu numai (respectiv şi la cea socială, economică şi
politică), acesta este definit ca o schimbare majoră în economia unei ţări implicând re-ordonarea producţiei şi a elementelor economice, transferul de investiţii dintr-un sector în altul, schimbări în distribuţia spaţială a industriei precum şi modificări de sistem în cadrul sectorului economic. Procesul în sine este reprezentativ pentru economiile aflate în declin, rolul său fiind de a genera, promova şi susţine dezvoltarea şi creşterea economică. Derularea unui astfel de demers poate fi impusă de către autorităţile naţionale sau de actori internaţionali cum sunt Banca Mondială, Uniunea Europeană etc (Mayhew 2004, p. 425).
ideea de „democraţie locală”3) un interes din ce în ce mai mare din partea specialiştilor4)
Restructurarea urbană, prin intermediul guvernării locale şi a managementului decentralizat, susţine , efectele schimbărilor economice în structura socială a oraşelor prezentând . Aşadar, aşa cum considera Soja încă din 1987,
putem spune că restructurarea urbană este menită să ilustreze un moment de întrerupere între tendinţele tradiţionale de evoluţie şi o schimbare (orientare) spre noile ordini semnificative şi, respectiv, spre noile configuraţii ale vieţii sociale, economice şi politice. Prin filtrul acestei idei, Ţurcănaşu (2002, p. 106) susţine faptul că „fiecare stadiu de dezvoltare al relaţiilor sociale şi economice imprimă oraşului o nouă definiţie a formelor de organizare funcţională ...” ale sale. În aceste condiţii, procesul relevă, de asemenea, aspecte cu privire la fluctuaţiile, la de-construcţia,
reconstrucţia şi reconstituirea, rezultate din unele incapacităţi sau slăbiciuni în stabilirea ordinii care precede procesul de adaptare, solicitând schimbări structurale semnificative. Restructurarea urbană implică şi alte fenomene cum este tranziţia, posturile ofensive ori defensive cu privire la adaptare, în
2) Accepţiuni preluate din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, 2004-2009,
http://dexonline.ro, accesat la data
de 20 04 2009; vezi şi Jucu (2010) 3) Pentru detalii a se vedea Paddison (1999), p. 107. 4) vezi Menahem (1999), pp. 1551-1568
70
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88 |
Page 89 |
Page 90 |
Page 91 |
Page 92 |
Page 93 |
Page 94 |
Page 95 |
Page 96 |
Page 97 |
Page 98 |
Page 99 |
Page 100 |
Page 101 |
Page 102 |
Page 103 |
Page 104 |
Page 105 |
Page 106 |
Page 107 |
Page 108 |
Page 109 |
Page 110 |
Page 111 |
Page 112