ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. I, nr.1/2010 Rezultatele obţinute în identificarea şi cartografierea arealelor glaciate, inclusiv beneficiind de


informaţiile oferite de către imaginile satelitare şi fotografiile aeriene de înaltă rezoluţie, au permis desigur prezentarea unui nou tablou al extensiunii glaciaţiei cuaternare în Carpaţii Româneşti (Urdea, 2004a), consolidându-se ideea că glaciaţia cuaternară a fost mult mai extinsă şi a afectat mult mai multe areale situate în toate ramurile Carpaţilor Româneşti (Urdea, Reuther 2009; Urdea et al. 2011). Astfel, pentru cele 17 unităţi montane în care au fost reconstituiţi 570 paleogheţari (Urdea et al. 2011), valoarea medie a liniei de echilibru a gheţarilor (ELA) în faza maximă a glaciaţiei – calculată prin metoda THAR - este de 1610 m (abaterea standard 62.61), constatându-se existenţa, normală desigur, a unei variabilităţi intraregionale. Acestea apar, pe de o parte, ca diferenţe vest-est – 1500 m a.s.l în Munţii Bihorului şi 1719 m a.s.l în Leaota -, impuse de variaţia umidităţii, iar pe de altă parte variaţii sud-nord – 1712 m a.s.l în Piatra Mare şi 1561 m a.s.l. în Munţii Maramureşului - , impuse de variabilitatea termică latitudinală, completate desigur de elemente topoclimatice locale, ca în cazul Munţilor Vâlcan (1497 m a.s.l.). O completare a imaginii este oferită şi de orientarea generală a gheţarilor reconstituiţi, cu o asimetrie marcantă vest-est în Munţii Apuseni şi una sud-nord în Carpaţii Meridionali şi în Carpaţii Orientali. Un alt exemplu de valorificare a rolului de indicatori paloegeografici pe care îl au elementele de


morfologie glaciară este acela că, ţinând cont de realităţile terenului şi după o analiza minuţioasă a orientării circurilor glaciare din Munţii Făgăraş (Mîndrescu, 2009), s-a procedat apoi, printr-o extensie la arealele glaciate din Carpaţii Româneşti, la reconstituirea direcţiei vânturilor în fazelor glaciare cuaternare (Mîndrescu et al. 2010). Apreciind progresele înregistrate în acest domeniu, deoarece se omite atât îndelungata utilizare cât


şi precizia terminologică, nu putem trece cu vederea semnalarea acelor devieri de la terminologia consacrată, făcându-se în schimb uz de termeni ştiinţifici dintr-un posibil ,,glosar personal’’. Situaţii de acest gen avem ca de pildă ,,podul circului’’ în loc de podeaua circului (Murătoreanu, 2008), ,,spătarul circului’’ şi ,,spărtura circului’’ în loc de peretele din spate al circului şi respectiv, aria fostei rimaye, ,,glaciaţie de tip horn’’ (Mîndrescu 2009), sau ,,glaciaţie tip horn glaciar’’ (Mîndrescu 2002, p. 46). În situaţia în care, pe de o parte, până acum nu am întâlnit în literatura de specialitate o glaciaţie de acest tip şi pe de altă parte ,,horn’’ (germ. – corn) este un apelativ utilizat pentru a desemna un vârf ascuţit, de cele mai multe ori cu aspect piramidal şi specific zonelor glaciare (sin. peak, pic, piz), vârf ce poate să poarte gheţari de tip ice aprons (,,şorţuri de gheaţă’’), gheţari ce se fac responsabili de forma pe care ei înşişi se află, încercarea terminologică în cauză apare ca fiind totalmente inoportună şi gratuită. În alte cazuri, unii autori utilizează termeni care să acopere anumite entităţi morfologice, dar a căror


geneză, în realitate, nu este nici pe departe cea sugerată de către autor, ca de exemplu jgheaburi periglaciare şi semipâlnii de solifluxiune (Lesenciuc 2006), adesea se face confuzie între termeni, ca ,,nişe nivale (scochine)’’ (Nedelea 2006, p. 191), sau elementele descrise ca gheţarii de pietre sunt dovedite, prin intermediul fotografiilor, a fi greşit identificate şi interpretate (Nedelea 2006, p. 191). Întâlnim şi cazuri în care se folosesc expresii care nu au nici o logică ştiinţifică (e.g. ,, ... the granulometry of deposits shows a normal distribution, but when rheological transport (?!, subl. n.) is the main factor, deposit granulometry is reversed due to the progressive dissipation of energy’’ (Nedelea et. al. 2009, p. 127). In faţa unor aseme- nea ,,găselniţe’’ ne întrebăm dacă nu cumva este vorba de o preţiozitate şi o fanfaronadă ştiinţifică ieftine.


Bibliografie 11-13.


Ancuţa, C. (1995), Câteva aspecte ale reliefului glaciar şi periglaciar din Munţii Lotrului, Noosfera, 2, Ardelean, M. (2004), Relieful glaciar din bazinul Scorotei (Munţii Piule-Iorgovanu), Revista Geografică,


serie nouă, XI, 56-61. 19


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100  |  Page 101  |  Page 102  |  Page 103  |  Page 104  |  Page 105  |  Page 106  |  Page 107  |  Page 108  |  Page 109  |  Page 110  |  Page 111  |  Page 112