infecţio
ro
studii clinice
la 74% vs 29%. La finalul celor 26 de
săptămâni de urmărire după încetarea
tratamentului, această diferenţă nu s-a
mai menţinut, procentele fiind apropi-
ate la pacienţii cu terapie asociată şi la
cei cu monoterapie: AgHBe negativ în ser
la 36% vs 35% şi viremie nedetectabilă
32 vs 27%. Negativarea AgHBe a fost
influenţată şi de genotipul virusului: 47%
dintre pacienţi cu genotip A, 44% dintre
pacienţii cu genotip B, 28% genotip C şi
25% genotip D. Acest studiu arată că pe-
ginterferonul alfa 2b a fost eficient pen-
tru pacienţii cu hepatită cronică AgHBe
pozitiv şi că asocierea sa cu lamivudină
nu creşte eficienţa tratamentului. Geno-
Figura 3. Distribuţia cazurilor după răspunsul la tratament a AgHBe
tipul virusului B a fost predictor pentru
răspunsul la terapie
(8)
.
Lau a luat în studiu 814 pacienţi cu
hepatită cronică B AgHBe pozitiv care
au primit peginterferon alfa 2a plus
placebo, peginterferon alfa 2a plus
lamivudină şi doar lamivudină. Majori-
tatea aveau genotip B sau C. Pacienţii au
fost trataţi 48 de săptămâni şi urmăriţi
încă 24 de săptămâni. La finalul studi-
ului s-a obţinut seroconversie AgHBe-
anti-HBe la mai mulţi pacienţi trataţi
cu peginterferon în monoterapie sau în
asociere (32% respectiv 27%) decât la cei
trataţi doar cu lamivudină (19%). Vire-
mia a scăzut sub 100.000 de copii/ml la
32% dintre pacienţi trataţi cu peginter-
feron, 34% dintre cei cu asociere şi doar
la 22% din cei care au primit lamivudină.
Figura 4. Prezentarea cazului RG
16 pacienţi dintre cei ce au primit pegin-
terferon (singur sau în asociere) au făcut
seroconversie pe AgHBs, în timp ce nici
un pacient din grupul care a primit doar
lamivudină nu a negativat AgHBs
(9)
.
Pornind de la aceste studii, am ana lizat
modalitatea de răspuns la pegin terferon
a pacienţilor din clinica noastră. Am
luat în studiu 12 pacienţi trataţi cu pe-
ginterferon în Clinica de Boli infecţioase
din Timişoara. Vârsta pacienţilor a fost
cuprinsă între 18 şi 64 de ani, majori-
tatea sub 40 de ani (8 pacienţi cu vârsta
cuprinsă între 18 şi 25 de ani, 3 pacienţi
vârste între 26 şi 40 şi 2 peste 40 de ani),
7 fiind de sex feminin. Dispensarizarea
acestora s-a desfăşurat începând cu 2004,
ei fiind urmăriţi până în prezent. Diag-
Figura 5. Prezentarea cazului CI
nosticul pozitiv a fost susţinut pe criterii
clinice: astenie, fatigabilitate, 8 dintre
ei având la examenul obiectiv hepato-
El a constatat că la finalul tratamentu- AgHBe negativ, faţă de doar 29% dintre megalie până la 2 cm sub rebordul costal
lui (săptămâna 52) un procent mai mare pacienţii trataţi cu interferon pegylat; drept, cu consistenţă de organ. Probele
din cei cu terapie asociată (44%) au avut viremia scăzând sub 200.000 de copii/ml biologice au arătat transaminaze cu va-
pag. 26
nr. 4/decembrie 2007
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68