oncolog-hematolog
ro
hematologie
joritatea nu generează forme fractale; tală a clusterului DLA ca întreg e de 1,1 în hemato-oncologie pentru studiul le-
n “eden growth”: cel mai simplu într-un plan cu dimensiunea minimă de ziunilor osteolitice (mielom multiplu,
proces statistic de creştere: creşterea 1.00; determinări osoase în cadrul limfoamelor
pe o reţea planară de sedii de creştere n “invasion Percolation”: ca modelul etc., ca diagnostic diferenţial cu leziuni
potenţiale este iniţiată de la un singur Eden sau DLA, acest model începe tot benigne în determinări osoase sau/şi ex-
sediu infectat. Sediul următor este ales cu un singur sediu ocupat dintr-o reţea tramedulare);
la întâmplare dintre sediile cele mai de sedii potenţiale de creştere. Fiecărui 5. În studiul particularităţilor psi
apropiate celui infectat. Creşterea con- sediu potenţial de creştere îi este atri- hoafective ale pacienţilor: bioritmul,
tinuă în acelaşi fel. Interiorul cluste- buită iniţial o valoare la întâmplare, care este structurat după modelul frac-
rului este aproape uniform ocupat, iar considerată drept “putere”. Creşterea tal, permite aprecierea punctelor de
marginile au aspect fractal. Algoritmul se desfăşoară în fiecare unitate de timp minim/maxim sub aspectul stimei de
Eden este caracteristic pentru marginile prin extindere în vecinătate, la sediul sine, anxietăţii, depresiei şi, implicit,
tumoare/parenchim. În hematologie cu cea mai joasă “putere”. Clusterele prevenirea sau atenuarea componentelor
poate fi aplicat la studiul determinărilor care rezultă au dimensiunea fractală defavorabile cu influenţă asupra evolu-
extramedulare (limfoame, leucemii), de 1,89 într-un plan cu dimensiunea ţiei cazului
(13-16)
.
în studiul leziunilor din mielomul mul- minimă 1,13. Ele se caracterizează prin
tiplu; traiect sinuos, cu numeroase “găuri” în Concluzii
n “dla”: este un model matematic raport cu “puterea” structurilor vecine. Utilizarea modelului fractal în he-
similar modelului Eden, dar creşterea Se aplică vascularizaţiei tumorale. Aşa matologie/oncologie poate deveni un
se face cu cea mai mare probabilitate cum arată Gazit şi col. (în bibliografia instrument util pentru diagnostic (în
acolo unde gradientul unei substanţe autorilor), “Invasion Percolation” cu special în afecţiunile “de graniţă” benign/
care difuzează spre clusterul existent mecanism autocrin simulat mimează malign), pentru aprecierea evoluţiei şi,
este mai mare. Sediile cu cel mai mare tranziţia de la vasculatură normală la implicit, a modulării intervenţiei tera-
gradient tind să apară la punctele cele modelul neregulat al vascularizaţiei peutice în raport de particularităţile
mai îndepărtate ale clusterului, de- tumorale. Utilizarea RMN a confirmat cazului.
terminând instabilitatea şi implicit caracterul fractal al vascularizaţiei Simularea pe computer poate sugera
creşterea acestora. Rezultă o structură tumorale şi, implicit, al spaţiilor dintre tendinţa evolutivă spontană a unui pro-
dendritică, aspect caracteristic pentru vasele tumorale
(1)
; ces patologic şi astfel să decidă carac-
arterele normale. Spre deosebire de mo- 4. simularea tridimensională pe terul agresiunii terapeutice. Utilizarea
delul Eden, în DLA se obţine un model computer a creşterii tumorale
(1)
. Se modelului fractal permite, de aseme-
global. Aplicaţie: pentru studiul trans- referă la simularea tridimensională nea, ameliorarea asistenţei psihologice
portului metaboliţilor şi pentru structura plecând de la algoritmul DLA. Sfera de a bolnavului, ca parte integrantă a pro-
vasculară a tumorilor. Dimensiunea frac- aplicare: tumoare solidă. Poate fi aplicat cesului terapeutic. n
Bibliografie
1. Ascencio S.F., Meana H.P., Miyatake M.N. Three Dimensional Com- ence, complexity, and chaos theory: A model . Int J Med Sci. 2007;
puter Simulation of Growth cancer. Electro 2001, pp. 81-86; 4(3): 164-173.
2. Baish W.J, Jain R.K. Fractals and Cancer. Cancer Res., 2000,60, 3683- 11. Mackey M.C. Mathematical Models of hematopoietic Cell Replica-
3688.
tion and Control. (publ.on-line), final printing: 1996, pp. 149-178.
3. Bauer W., Ch.D. Mackenzie. Cancer detection via determination of
12. Daniele Mancardi, Gianfranco Varetto, Enrico Bucci, Fabrizio Ma-
Fractal Cell Dimension. (publ.on-line), 2003.
niero, Caterina Guiot. Fractal parameters and vascular networks:
4. Belair J., M.C. Mackey, J.M. Mahaffy. Age-Structured and Two-Delay
facts & artifacts. Theor Biol Med Model. 2008; 5: 12.
Models for Erythropoiesis. Mathematical Biosciences, Elsevier Sci-
13. Mavropol Luminiţa-Diana. Cancerul: Perspective Bio-Psiho-Socio-
ence Inc.,1995, New York, 128:317-346.
Culturale. Teza lic., Iaşi, 2005.
5. Boutot, Alain. Inventarea Formelor. Ed. Nemira, Bucureşti, 1996 -
14. Miller I., Swinney G. Depressive Disorders/Grief and the Conscious-
pp.18-45 et pass.
ness restructuring process. Chaosophy 2000, Asklepia Monograph
6. C. De Felice, G. Latini, G. Bianciardi, S. Parrini, G.M. Fadda, M. Mari-
series, 1-21.
ni, R.N. Laurini, R.J. Kopotic. Abnormal vascular network complex-
15. Turtureanu-Hanganu Ecaterina. Stresul psihic, Factor de Risc în Pa-
ity: a new phenotypic marker in hereditary non-polyposis colorectal
cancer syndrome .Gut. 2003 December; 52(12): 1764-1767.
tologia Hemato-Oncologică. Rev. med. Chir. Iaşi, 2003, suppl. 2,:188-
7. Dobrescu R., F. Talos, C. Vasilescu. Using Fractal Dimension for Can-
191.
cer Diagnosis. (publ.on-line), 2003.
16. Turtureanu-Hanganu Ecaterina. Elemente de Ecopsihologie în
8. Grizzi F., Carlo Russo, Piergiuseppe Colombo, Barbara Franceschini,
Afecţiunile Hemato-Oncologice, rev. med. Chir. Iaşi, 2005, 109, suppl.
Eldo E. Frezza, Everardo Cobos, and Maurizio Chiriva. Quantitative
1, pp. 118-121.
evaluation and modeling of two-dimensional neovascular network
17. Walker S. Fractals and Cancer, in Physics News, Univ.of Surrey, p.2.
complexity: the surface fractal dimension. BMC Cancer. 2005; 5: 14.
18. ***Fractals 2000 in Biology and Medicine, Ascona, Switzerland, se-
9. Hearn T., Caroline Haurie, M.C. Mackey. Cyclical Neutropenia and
lected Abstracts (pp.295-348), Ed. Gabriele A. Losa, Riv.Biol./Biology
the Peripheral Control of White Blood Cell Production, J.Theor.Biol., Forum 93(2000).
1998, 192, 167-181. 19. ***SCTPLS 2003 Conference, Boston, MA, August 8-10 - selected
10. Ivo P. Janecka. Cancer control through principles of systems sci- Abstracts (on-line).
pag. 56
Nr. 6/martie 2009
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68