infecţio ro


ştiri


Inadecvarea terapiei antibiotice iniţiale nu agravează întotdeauna prognosticul Principii terapeutice – axiome, mituri, adevăruri relative


rezistente. Rata de pacienţi cu terapie iniţială inadecvată, pentru o perioadă de mai mult de 48 de ore de la momentul internării, a fost semnificativ mai ridicată în cazul infecţiilor datorate stafilococilor aurii meticilinorezistenţi (MRSA): 52%, faţă de 21% pentru cazurile determinate de tulpini meti- cilinosensibile (MSSA).Un alt factor de risc identificat pentru terapie inadecvată a fost caracterul nosocomial al infecţiei; s-a evidenţiat o creştere a acestui risc cu cât infecţia este dobândită mai târziu în cursul spitalizării, dar acest parametru este doar parţial independent de meticilinorezistenţă (mai frecventă în infecţii nosocomiale). În ceea ce priveşte factorii predictivi ai evoluţiei către deces, a fost demonstrată semnificaţia statistică pentru vârstele extreme, suma comorbidităţilor, apariţia sepsisului sever şi spitalizarea în secţii de terapie intensivă în momentul declanşării infecţiei stafilococice; în schimb, tratamen- tul antibiotic iniţial inadecvat nu a fost asociat cu o rată crescută a letalităţii: OR, 0.7; 95% CI, 0.4–1.3. Concluzia autorilor este că terapia iniţială inadecvată nu creşte riscul de deces pentru primele 30 de zile de evoluţie a pacienţilor, indiferent dacă se analizează tulpini MRSA sau MSSA; riscul de inadecvare a terapiei este evi- dent mai ridicat în cazul implicărilor de tulpini MRSA.


Rezultatele unui studiu european publicat recent în “Clinical Infectious Diseases” nu confirmă argumentul fundamental al teoriei dezescaladării: iniţierea terapiei în infecţii severe cu o schemă de antibiotice suficient de acoperitoare pentru că o terapie inadecvată, chiar şi doar pentru perioada primelor zile (până la identificarea agentului etiologic şi a profilului său de rezistenţă), creşte riscul unei evoluţii defavorabile. Evaluarea determinanţilor evoluţiei infecţiilor severe cauzate de Staphy- lococcus aureus în 60 de spitale din nouă state ale Europei Oc- cidentale a fost efectuată pentru pacienţi internaţi în ultimele două luni ale anului 2007; au fost înregistrate 334 de asemenea infecţii, în aproximativ 25% fiind implicate tulpini meticilino-


În mod clasic, sindromul hemolitic-uremic (SHU) este considerat o afecţiune cu potenţial evolutiv letal, asociată cu infecţia cu E. coli enterotoxigen (ECET) O157:H7 şi care apare la pacienţi sub 30 de ani, în mare majoritate copii. Tabloul clinic include anemie hemolitică, trombocitopenie şi insuficienţă renală, care impune deseori suport vital, în primul rând dializă. Un studiu desfăşurat pe o perioadă de 7 ani în câteva state americane a evaluat factorii de risc corelaţi cu apariţia şi respectiv cu evoluţia nefavorabilă a infecţiei cu ECET O157 în aproape 3.500 de cazuri. Proporţia de pacienţi cu diaree cauzată de această tulpină care au dezvol- tat SHU a fost de 6,3%, dar această estimare este aproximativă datorită atât existenţei de infecţii ECET nediagnosticate, cât şi lipsei diagnosticului etiologic în anumite cazuri de SHU. Datele epidemiologice confirmă riscul sporit al copiilor pentru a dezvolta SHU secundar infecţiei cu ECET (59% dintre cazuri au fost înregistrate la copii sub 5 ani), dar există un număr de cazuri care apar şi la adulţi - peste 12% (jumătate dintre aceste cazuri fiind la persoane peste 60 de ani). Pacientele infectate cu ECET au risc mai mare de a dezvolta SHU (un risc relativ de 1,7). Rata de deces pentru pacienţii cu SHU a fost de 4,6%, dar a atins 33% pentru ca- zurile apărute la vârstnici; aşa cum era de aşteptat, s-a înregistrat o


pag. 6


Ammerlaan H, Seifert H, Harbarth St et al - Adequacy of Anti- microbial Treatment and Outcome of Staphylococcus aureus Bacteremia in 9 Western European Countries. Clin Infect Dis 2009; 49: 997–1005


Comentariul editorului Se pare că datele obţinute de studiile care au constituit


argumentele clinice ale teoriei dezescaladării nu se regăsesc în toate statisticile efectuate asupra evoluţiei infecţiilor severe. Un progres al terapiei intensive în ultimul deceniu ar putea fi o explicaţie, incompletă probabil. Care companii ştiu de ce…?


Sindromul hemolitic-uremic: redefinirea riscurilor


letalitate mai redusă, de numai 0,6% la pacienţii cu infecţii ECET care nu au dezvoltat SHU, marea majoritate aparţinând grupelor de vârstă extreme. Pe baza acestor rezultate, autorii subliniază importanţa echilibrării clinice rapide a pacienţilor de vârste extreme cu boli diareice, cu atât mai mult cu cât se evidenţiază o infecţie cu ECET O157:H7.


Gould LH, Demma L, Jones TF et al Hemolytic Uremic Syndrome and Death


in Persons with Escherichia coli O157:H7 Infection, Foodborne Diseases Active Surveillance Network Sites, 2000–2006 Clin Infect Dis 2009; 49:1480–5


Comentariul editorului Afecţiuni cunoscute cu modificări de tablou clinic, precum


cel epidemiologic: pandemia actuală de gripă, prin ponderea ridicată a deceselor la tineri, furnizează unul din cele mai recente exemple. Iată un nou argument pentru acest princi- piu: evidenţierea cazurilor de sindrom hemolitic-uremic la vârstnici. Multe nu mai sunt ce păreau a fi…


nr. 20 • 4/2009


Foto: CDC James Gathany 2008


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52