This page contains a Flash digital edition of a book.
infecţio ro


ajunse la acest nivel prin intermediul alimentaţiei. Bacteriile comensale ce aparţin flo-


rei intestinale deţin un rol major în maturarea sistemului imunitar, menţinerea homeostaziei sistemului imun local şi inducerea toleranţei orale la o mare diversitate de pro- teine alimentare[3]


. Lactobacilii reprezintă o com-


ponenta semnificativă a microf lo- rei intestinale gram-pozitive şi sunt frecvent folosiţi ca probiotice[2]


.


Ce înţelegem prin probiotice?


Spre deosebire de antibiotice,


probioticele au fost iniţial definite ca factori derivaţi din anumite mi- coorganisme care promovează dez- voltarea altor specii bacteriene. Definiţia probioticelor a fost revi-


zuita în 2001 de FAO şi WHO, repre- zentând “microorganisme vii, care, administrate în cantităţi adecvate, conferă gazdei beneficii privind starea de sănătate”[2]


. Practic, ter-


menul de “probiotic” ar trebui rezer- vat doar acelor microorganisme vii care au demonstrat, în urma studi- ilor controlate pe subiecţi umani, că furnizează un plus de sănătate gazdei. Ele pot fi formulate sub diferite tipuri, incluzând produse alimentare, medicamentoase şi su- plimente nutritive şi includ specii variate de Lactobacili şi Bifidoba- cili, cu acelaşi rol fiind folosite şi alte tulpini bacteriene: Saccharo- myces cerevisiae, Escherichia coli, Bacillus species[2]


. Probioticele


nu trebuie confundate cu prebi- oticele, substanţe alimentare (ma- joritatea constând în polizaharide şi oligozaharide slab digerate de pachetul enzimatic intestinal) care hrănesc anumite specii bacteriene de la nivel intestinal[2]


. Prebio-


ticele favorizează creşterea şi dezvoltarea tulpini lor bacteriene benefice în detrimentul celor no- cive. Ca exemplu, una din cele mai cunoscute substanţe prebiotice este lactuloza, dizaharid sinte- tic, folosit în diverse preparate


medicamentoase, în tratamen- tul constipaţiei şi encefalopatiei hepatice. De asemenea, există şi produse sinbiotice, ce reprezintă combinaţii de probiotice şi prebi- otice, exer citând ambele tipuri de efecte[2]


.


Cum acţionează probioticele?


Cel mai mare grup de probi-


otice sunt bacteriile acidului lactic (BAL), din care Lactobacillus casei DN-114001, găsit în iaurt, este cel mai cunoscut şi frecvent folosit. Bacteriile acidului lactic au fost folosite în mod tradiţional la fer- mentarea alimentelor, proces care determină producerea de acid lac- tic din carbohidraţi, etanol şi alţi compuşi metabolici, ce au ca efect scăderea pH-ului, inhibând astfel contaminarea cu alte bacterii pato- gene. Există o serie de studii care au


demonstrat că efectul benefic al probioticelor este mediat, cel puţin într-o anumită măsură, de efectul imunomodulator al anumi- tor tulpini bacteriene[2]


. Tractul


gastrointestinal, prin microf lora intestinală, bariera mucoasă şi sistemul imun asociat mucoasei in testinale (GALT - gut-associated lym phoid tissue), protejează gazda împotriva diferiţilor compuşi no- civi, cel mai frecvent agenţii pato- geni (virusuri: rotavirus, poliovi- rus; bacterii: Salmonella, Listeria, Clostridium; paraziţi: Toxoplasma), dar şi diverse proteine alimen- tare, prevenind astfel unele alergii alimentare[2,4]


. Calea orală reprezintă principala


formă de administrare a probiotice- lor, majoritatea fiind ingerate de consumatori sub formă de lactate fermentate în diverse preparate de iaurt. Efectul imunomodulator al lactobacililor este dependent de contactul acestor microorga nisme sau al compuşilor lor cu ţesutul limfoid al tubului digestiv, dispus sub forma plăcilor Peyer la nivelul intestinului subţire sau în lamina


propria a întregului tract digestiv[4]


.


Cele mai multe specii de BAL rămân viabile în timpul pasajului digestiv, fapt ce contribuie la menţinerea imunogenicităţii un timp îndelun- gat. S-a demonstrat că printr-un consum de lungă durată (cel puţin o lună) de iaurt ce conţine bacte- rii probiotice, este stimulat atât răspunsul imun la nivel intestinal (prin creşterea secreţiei de Ig As), cât şi răspunsul imun sistemic (activează macrofagele şi creşte numărul de celule secretante de imunoglobuline)[4,5]


. Mecanismul de acţiune a probi-


oticelor nu este complet elucidat, dar se pare că ele acţionează asu- pra biosistemului enteral prin două mari categorii de efecte: mediate imunologic (stimularea mecanis- melor imunologice de la nivelul mucoasei intestinale) şi non-imu- nologic (antagonism sau mecanism competitiv cu agenţii patogeni)[2]


.


Beneficiile imunologice ale probioticelor:


n activarea funcţiei de celula pre- zentatoare de antigen a macro- fagelor intestinale, cu stimularea proliferării şi diferenţierii lim- focitelor B, crescând producţia de Ig A secretorii atât la nivel lo- cal, cât şi sistemic (peritoneal, pulmonar, glande mamare, vagi- nal)[2]


. Ig As sunt mole culele


efectoare majore ale sistemu- lui imun mucos, fiind capabile de neutralizarea antigenelor la nivelul lumenului intestinal, în lamina propria sau în celulele epiteliale[4]


;


n modulează profilul secreţiei locale de citokine (IL2, TNFα, IFNγ)[2,4]


;


n induce hiporesponsivitatea la antigenele alimentare, având rol antialergic;


n rol anti-carcinogen, prin in- hibarea dezvoltării speciilor de bacterii cu rol proteolitic (Clostridium spp), care produc substanţe toxice: indoli, fenoli, amoniac;


nr. 20 • 4/2009


pag. 43


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52
Produced with Yudu - www.yudu.com