infecţio ro
4. Pacientul care nu necesită spitalizare(38)
► Pacient anterior sănătos, fără fac- tori de risc pentru pneumococ re- zistent la penicilină: n Macrolid (azitromicină, clari tro micină);
n Doxiciclină.
► Pacient cu comorbidităţi, cu fac- tori de risc pentru pneumococ rezistent la penicilină: n fluorochinolonă respirato- rie (moxifloxacină, gemi- flo xacină, levofloxacină 750 mg/zi);
n betalactamină (de preferat doze mari de amoxicilină: 1 g × 3/zi sau amoxicilină- clavulanat 2 g × 2/zi); alter- nativă: ceftriaxonă/cef po do- xim + macrolid/doxi ciclină.
► în regiunile cu rată crescută (peste 25%) de infecţii cu pne umococ cu nivel înalt de rezistenţă la macrolide (CMI ≥16 µg/ml) se ia în conside rare utilizarea unui antibiotic alter- nativ: fluorochinolonă respira- torie, doxiciclină în asociere cu beta-lactamine.
5. Pacientul care necesită
spitalizare, dar nu terapie intensivă(22,38)
Betalactamine (penicilină G/amino-
peniciline ± inhibitor de betalacta- maze/cefalosporine de generaţia II-III fără acţiune antipiocianic/erta penem în cazuri selectate) + macrolide/do- xiciclină
6. Pacient care necesită spitalizare în ATI(22,38)
► Fără factori de risc pentru Pseu- domonas aeruginosa: n Betalactamine (ampicilină- sul bac tam/cefotaxim/ ceftriaxonă) + Macrolid/ fluo rochinolonă respiratorie (mo xifloxacină/levo floxa- cină).
► Cu factori de risc pentru Pse u- domonas aeruginosa: n Betalactamină antipioci- anic (ureidopenicilină-in- hi bitor de betalactamaze/ ce falospo rine antipiocianic/ imi penem/meropenem) +
nr. 20 • 4/2009
Ciprofloxacin/levofloxacin (750 mg/zi);
n betalactamină ant ipi - oc i anic + ami noglicozid + azitromicină;
n pentru pacientul alergic la be ta lactamine: aztreonam.
► Suspiciune de implicare Stafilo- coc auriu meticilino-rezistent co- munitar: se adaugă vancomicină/ linezolid.
O dată ce etiologia a fost identificată
pe baza metodelor microbiologice, tra- tamentul antibiotic va fi ajustat pentru a limita activitatea cât mai mult doar asupra germenului izolat.
Durata tratamentului antibiotic
O durată standard a tratamentului
antibiotic al PCA nu a fost stabilită, dar de regulă este de 7-10 zile (mini- mum 5 zile), iar decizia de a opri terapia trebuie luată în consideraţie după 48-72 de ore de afebrilitate şi în condiţiile în care pacientul este con- siderat stabil clinic. O durată mai lungă este necesară dacă terapia iniţială nu a acoperit agentul etiolo gic izolat sau dacă boala s-a complicat cu infecţii extrapul- monare (ex.: endocardită infecţioasă, meningită)(38)
. Pentru PCA la care etiologia este
reprezentată de germeni intracelulari (ex.: Legionella), tratamentul antibi- otic este de cel puţin 14 zile(22)
. Puţine studii au evaluat durata op-
timă pentru tratamentul antibiotic al PC. Datele existente asupra trata- mentului de mai scurtă durată nu sugerează diferenţe faţă de durata clasică (vezi supra) atât pentru pa- cientul ce necesită internare, cât şi pentru pacientul tratat ambulator(39)
.
Durata tratamentului PCA este difi- cil de standardizat, deoarece unele antibiotice (ex: azitromicina), deşi adminis trate pe o durată redusă, au un timp de înjumătăţire lung seric şi în tractul respirator. Azitromicina şi levoflo xacina au fost utilizate 3-5 zile în tratamentul oral al PCA la pacienţii care nu necesită spitalizare, cu rezul- tate bune(39,40)
micina a fost folosită cu succes în trata- mentul cu durată de 5-7 zile, la pacienţi cu forme uşoare, dar şi la pacienţii cu bacteriemie pneumococică, sau clasă
PSI≥III(41 ); toxicitatea sa hepatică ne-
cesită evaluări suplimentare. Tratamentul de scurtă durată poate
fi însă suboptimal la pacienţii la care etiologia este stafilococul auriu (inclu- siv cu bacteriemie asociată), la cei cu pneumonie complicată cu meningită/ endocardită sau atunci când etiologia este reprezentată de unii germeni rari (ex: fungi).
Switch-ul de la tratament parenteral la tratament oral O dată cu evoluţia clinică fa-
vorabilă, inclusiv stabilizarea he mo- dinamică şi cu reluarea toleranţei digestive se poate lua în consideraţie trecerea la tratamentul antibiotic oral. Ramirez şi colab.(43)
au definit
un set de criterii utilizate pentru a realiza trecerea rapidă la terapia orală - tabelul 6(38)
. De regulă, 2/3 dintre pacienţi evo-
luează favorabil având criteriile amin tite îndeplinite în primele 3 zile, iar marea majoritate a pacienţilor internaţi (non-TI) întrunesc aceste criterii până în ziua a 7-a. O atitudine alternativă ar fi trecerea de la terapie orală la un moment predeterminat, in- diferent de evoluţia clinică(44)
. În acest
studiu, grupul pacienţilor cu PCA fără severitate ridicată a fost împărţit în subgrupuri: unul a primit doar trata- ment oral, al doilea a primit tratament iv cu trecere la cel oral după 72 de ore de afebrilitate, fără a exista diferenţe în rata de evoluţie favorabilă a celor două subgrupuri. Pacienţii cu boală severă au primit fie tratament iv 10 zile, fie tratament iv 2 zile cu trecere apoi la tratament oral, pentru ambele subgrupuri înregistrându-se aceeaşi rată de succes clinic. Externarea poate fi luată în consi-
derare când pacientul poate primi tratament oral, când nu mai este necesară echilibrarea diverselor co- morbidităţi şi nu mai sunt necesare alte teste de diagnostic.
. De asemenea, telitro-
Monitorizarea pacientului cu PCA
Primele 48-72 de ore de la internare
sunt esenţiale pentru evoluţia pa- cientului cu PCA internat, deşi com-
pag. 39
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52