MANTAUA LUI GOGOL În perspectivă mai puţin urgentă se află un


volum de poezie (creaţie proprie) şi un altul de interviuri literare. Fără îndoială că traducerea din poezia lui Taras Şevcenko va continua (nu uita că în anul 2014 se împlinesc 200 de ani de la naşterea „Marelui Cobzar”!), ba mi-am propus, la sugestia Administraţiei din Cernăuţi, să traduc un set de poezii din creaţia lui Yurii Fedkovici. V.N. – Aşa cum ai mărturisit în interviul


recent oferit lui Kolea Kureliuk, ai învăţat limba ucraineană în clasele primare la Călineşti Cuparencu. Apoi ai întrerupt să înveţi această limbă, deoarece părinţii tăi s-au mutat la Suceava. Totuşi, a fost uzitată această limbă în familie? Curajul de a-l traduce pe Şevcenko în limba lui Eminescu, prin anii 1985-1990, a fost, cred, unul temerar. Povesteşte-ne cum a fost începutul acestor traduceri, cine şi cum te-a sprijinit? Întreb aceasta pentru că transpunerea ta în limba română a ajuns să fie considerată ca una de excepţie. I.C. – Reiau mărturisirea făcută lui Kolea


Kureliuk şi afirm, cu o anume nostalgie, că celebrul Kobzar al lui Şevcenko a ajuns în mâinile mele prin scriitorul român de etnie ucraineană Mykola Korsiuk de la Bucureşti, care mi l-a dăruit chiar în anul apariţiei sale la Kiev, în 1985. Primul imbold în purcederea mea la actul


traducerii lui Şevcenko în limba română a fost unul personal, după ce acelaşi Mykola Korsiuk mi-a împrumutat Dicţionarele ucrainean-român şi româno-ucrainean, care au constituit pentru mine sprijinul esenţial. Abia după 1990, şi-au exprimat o părere pozitivă despre traducere regretatul scriitor româno-ucreainean Corneliu Reguş şi reprezentantul Uniunii Ucrainenilor din România la Ministerul Culturii Iaroslava Kolotelo. După primul volum de traducere din poezia lui Şevcenko, apărut la Iaşi în 1999, cel care a scris un articol elogios la adresa volumului tipărit în ediţia bilingvă (Încă un pas spre o receptare fidelă a lui Şevcenko) a fost criticul şi istoricul literar Ioan Chideşciuc, articol care a fost tipărit şi ca postfaţă la ce de-al doilea volum de traducere din Şevcenko, apărut la Editura „Mustang” din Bucureşti, în anul 2001. După o analiză profundă a traducerilor, bilingvul Ioan Chideşciuc a fost îndrituit să afirme: „Noua versiune a Cobzarului lui Şevcenko în româneşte îi restituie geniului ucrainean adevărata aură a unui mare romantic european, asemenea lui Eminescu, Byron, Schiller, Mickiewicz, înfăţişându-l ca poetul celor mai profunde şi fine trăiri general-umane, cu adevărat un mare cobzar universal.” Cel de-al treilea volum din traducerea


poeziilor lui Şevcenko, intitulat Tinerele mele gânduri, apărut la Editura „Augusta” din Timişoara, în anul 2005, beneficiază de un Cuvânt înainte semnat de cunoscutul ucrainolog Magdalena Laszlo Kuţiuk, care notează, printre altele: „În ceea ce priveşte valoarea traducerilor lui Ion Cozmei, trebuie să subliniem că suntem pentru prima dată în


faţa unor versuri întocmite de un vorbitor nativ de limbă ucraineană din ţara noastră, el însuşi un talentat poet român. Ar fi de dorit ca şi aprecierea criticii de specialitate să nu omită acest amănunt şi să fie cât mai exigentă. Din punctul nostru de vedere, socotim că traducerile din culegerea de faţă sunt îndeajuns de fidele faţă de originalul ucrainean, depăşind cu mult tălmăcirile altor traducători din spaţiul literar românesc.” Ar fi bine de precizat că şi universitarul


Ioan Robciuc, redactorul şef al „Curierului ucrainean” de la Bucureşti, s-a exprimat în diverse rânduri asupra traducerilor mele din poezia lui Şevcenko, pe care le consideră cele mai reuşite dintre cele apărute în limba română. V.N. – Acum, după ce ai tradus 24 de


poeme din Şevcenko (între care marile poeme Haidamacii, Maria, Visul, Katerina, Ereticul, Captivul, Marele beci), obţinând rezultate deosebite în acest sens, îmi dau seama că ai avut o ambiţie aparte, pasiune şi răbdare, dar odată cu traducerea ţi-ai însuşit mai profund şi limba ucraineană literară. Afirm aceasta pentru că te-ai apucat, accidental, să traduci şi invers, din română în ucraineană. Am rămas plăcut surprins că ai tradus din română în ucraineană o variantă năsăudeană a Mioriţei. Prin acest efort, te numeri printre cei mai buni traducători ai Mioriţei în limba ucraineană, alături de Oksana Melniciuk şi Andrei Miastkiwski. Te rog, oferă-ne câteva explicaţii şi la această traducere.


I.C. – Traducerea la care te referi se datorează scriitorului câmpulungean Ion Filipciuc, Anul II, nr. 4-5, oct 2012 – apr. 2013 7


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52