MANTAUA LUI GOGOL


VIAŢA ŞI TRAGEDIA LUI IAREMA BAIRAK (continuare din nr.2)


Vasile GORBATIUC Dorul de familie l-a însoţit permanent pe


Hariton Borodai în perioada şederii sale în Kamineţ Podolsk. Fiului său Ostap, care creştea fără tată, i-a dedicat o sensibilă poezie intitulată Fiul fiind publicată în ziarul Podolyanen din 3 decembrie 1942.


„Când pieptul de trudă începe să doară Şi mă întreb dacă mai sunt viu,


Un singur cuvânt mă infioară, Redându-mi speranţa,cuvântul FIU.


Când focul se stinge din


anume cuvinte, Şi munca se opreşte pe


loc, De fiul meu mi-aduc


atunci aminte Şi vorbele mele scapără


foc…” „Regret enorm,


recunoaşte el într-o scrisoare adresată soţiei sale, că despărţirea noastră durează de atâta vreme, dar am speranţa că în curând voi reuşi aici şi, poate într-un viitor apropiat, ne vom întâlni şi vom fi împreună mereu. Fie ca acest vis să se transforme cât mai grabnic în realitate!” Poetul se străduia să


obţină aprobarea de a se întoarce în Bucovina, dar aceasta nu-i reuşea. Pe 2 martie 1943 îi scrie soţiei într-o scrisoare: „Iubita mea Miroslava Acum e noapte. Stau singur în camera


Miroslava Borodai


mea, ascult susurul râului ce se eliberează de gheaţă şi gândul mă duce la tine, la fiu. Uneori simt atât de dureros singurătatea mea, încât îmi vine să- mi pun ştreangul de gât. Numai speranţa că tu vei veni în curând la mine, mă mai susţine. Acum a venit deja primăvara, aşa că pentu Ostap nu va mai fi nici un pericol. Numai sa obţii tu aprobarea...” Şi aşa s-a şi întâmplat. Soţia a reuşit să


obţină aprobarea de a pleca la el împreună cu fiul şi în primăvara anului 1943, a sosit la Kamineţ Podolsk. În sfârsit, familia s-a reunit! „Trecutul a dispărut în necunoscut, Şi zilele trec în pas de marş. Surprins aud pe străzile Podoliei Domoala vorba din Poltava Ce plăcut îmi mângâie auzul


36 Anul II, nr. 4-5, oct 2012 – apr. 2013


Iar inima-mi pluteşte în amintiri.” Aceste rânduri fac parte din poezia lui


Iarema Bairak publicată în 7 octombrie 1943 în ziarul Podolyanen din Kameneţ Podolsk. Erau acele vremuri, când asupra Ucrainei ocupată de fasciştii germani se rostogolea vechea, binecunoscuta năvălire a regimului stalinist totalitar. Mii de oameni părăseau locurile natale şi porneau spre apus ca să scape de o nouă foamete, de persecuţii, teroare şi de moarte. Atunci s-a auzit pe străzile oraşului „domoala vorbă din Poltava” rostită de refugiaţi. Această vorbă a fost auzită de pe buzele scriitorului Mykola Lazorski, care a nimerit de două ori în sârma ghimpată a „raiului comunist”, de la preotul Mykola Sokolovski,


respectiv,


cunoscutul scriitor Sarma Sokolovski, de la întregul colectiv al Teatrului dramatic din Poltava care s-a stabilit pentru puţin timp în localitatea Orenen, în apropiere de Kamineţ Podolsk. Toţi se opreau pentru


scurtă vreme în Podolia, după care o porneau mai departe, spre apus. Spre sfârşitul anului s-a întors acasă în Bucovina şi Miroslava Borodai cu fiul ei. Abia în martie 1944 a reuşit şi soţul să ajungă în Berhomet. Nu avea nici un sens să ramănă acolo. Nu se aştepta la nimic bun din partea „eliberatorilor” comunişti. Familia Copaciuc Ioan şi Elena împreună cu fiica lor mai mică, Marusia, studentă la Conservatorul din Cernauţi,


cât şi familia Borodai, compusă din Hariton, Miroslava şi Ostap, la mijlocul lunii aprilie au pornit cu un vagon de marfă pe calea ferată spre România, unde îi aştepta profesorul Vladimir Copaciuc, fratele socrului lui Hariton. Mai târziu s- a aflat că în trenul de refugiaţi călătorea şi Taras Chiseliţa, student la Politehnica din Cernăuti, originar din Storojineţ. Taras Chiseliţa şi Maria Copaciuc erau indrăgostiţi unul de altul, dar mama fetei vroia alt ginere. Din această cauză, atunci când trenul s-a oprit în statia Şimian, aproape de oraşul Drobeta Turnu Severin, tânărul şi fata au ieşit pe peron ca să se întâlnească pe furiş. Pe când discutau, s-a apropiat de ei mama fetei şi Hariton Borodai. Atunci a avut loc şi tragedia: mânios, studentul a scos revolverul şi i-a împuşcat pe toţi trei.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52