MANTAUA LUI GOGOL


spiritual, iar pe de alta, capabil de unele fapte amorale, cu înclinații spre lașitate, dar totodată binevoitor, nobil, Andruhovîci concepe acest personaj ambivalent, care nu corespunde cu ideea înrădăcinată în cultura ucraineană despre poet, artist, se joacă cu stereotipul poetului-proroc. Principiul ambivalenței este strâns legat de


concepția depersonalizării personajelor. Un exemplu al unei asemenea depersonalizări din romanul Recreații poate fi întâmplarea nocturnă care i-a avut ca protagonişti pe Marta și Homski. În drum spre hotelul „Seniohora”, ei se întâlnesc cu un „drogat obișnuit de stradă, nocturn”17, care, pentru un timp, le pune în pericol viața. Incidentul se termină printr-o încăierare fizică dintre Homski și acel băiat. Gestul cavaleresc al lui Homski nu vine să-i ateste nici curajul (imaginea narcomanului este creată de autor într-un mod ironic, batjocoritor și este una demnă de milă: „ușor, grațios, fluturând mâinile ca niște aripi, parcă zbura- (...) Își depărtă mâinile ca răstignit sau, mai bine zis, ca o sperietoarea de ciori. Dinspre el venea un miros foarte neplăcut, iar buzele-i erau acoperite de bube, ca de la febră”18), și nici caracterul său agresiv (narcomanul are un comportament violent și obraznic). Andruhovîci, în Recreații, caracterizare


nu face o psihologică


personajelor sale. Autorul se joacă cu ele, dislocând și echilibrând antipozii din faptele, gândurile acestora: seriozitate/ neseriozitate, responsabilitate/ iresponsabilitate, nivelând în acest fel conceptele statornicite a imaginii unitare, a caracterului psihologic,


a


personalității eroului. Folosindu-se de aluzie, de


citare în crearea personajelor, transformându-l pe erou într-un instrument al jocului cu anumite fenomene literare și culturale, Andruhovîci, în romanul său, definitivează


procesul


depersonalizării. Aluziile referitoare la figurile personajelor


romanului Recreații sunt analizate minuțios de către O. Hnatiuk în articolul său, Avantjurnej roman i povalennja idoliv19. După cum scrie cercetătoarea, numele eroului, Martofleak, provine de la „un personaj din Eneida lui Kotliarevski, Martoplias”20. După cum se știe, Eneida a avut o influență decisivă asupra activității literare a grupării Bu-Ba-Bu (din care făcea parte Iuri


17 Ibidem, p.37. 18 Ibidem, p.37-38. 19 O. Hnatiuk, Avantjurnej roman i povalennja idoliv, în Iuri


Andruhovîci, Iurij, Rekreacii. Romany, Kiev, 1996, p.14. 20 Idem


12 Anul II, nr. 4-5, oct 2012 – apr. 2013


Andruhovîci) și asupra prozei scriitorului. „Dacă e să vorbim despre argumentarea culturologică a romanului Recreații, subliniază criticul Marko Pavlîşîn, oare nu cea mai importantă dimensiune a intertextualității operei constă în citarea lui Ivan Kotliarevski și într-un dialog complex cu Eneida”21. Această operă, ca una dintre cele mai semnificative din literatura ucraineană, ca o dovadă a legăturii strânse cu cultura râsului, este în totalitate integrată în terenul jocului intertextual din romanele lui Andruhovîci. Pe lângă aluziile la figura istorică reală (Pavel Mațapura – infractor, amintit în notele din Eneida) și la poezia lui Andruhovîci, Pavlo Macapura, zločynec, numele regizorului sărbătorii din Ciortopil, Pavel Mațapura, mai este asociat de către O. Hnatiuk cu Serhii Proskurniu, regizorul spectacolelor publice a grupării Bu-Ba-Bu. Un alt nume, care, de asemenea, se întâlnește în creația lui Andruhovîci, este acela al personajului Iurko Nemereci (poezia Samijlo Nemereč, avanturnek, posadjenyj za hvalt u vežu, samomu sobi, și povestirea Samijlo Nemereč, prekrasnej rozbešaka). După cum subliniază M. Pavlîşîn, este foarte posibil


ca numele acestui


personaj să facă referire la numele figurii istorice din secolul al XVII-lea, autorul Manifesta do volodariv Evropy22 (Manifest către stăpânii Europei). O altă figură din romanul Recreații, al cărei nume, de asemenea, este bogat în aluzii, o reprezintă doctorul Popel – emigrant, cetățean elvețian, în care sunt îmbinate reminiscenţe literare din Faust de Goethe (Mefistofel), Maestrul


Bulgakov (Woland),


și Margareta de figuri


biblice (șerpi-ispititori) etc. În principiu, toate romanele lui Andruhovîci sunt bogate în aluzii literare, dar, în planul jocului cu cititorul, cea mai interesantă este autocitarea – aluziile la propriile


texte. De exemplu, în al treilea roman al lui Andruhovîci- Perversia, personajul principal intră nemijlocit în joc cu textul romanului Recreații, făcându-se trimitere la acesta prin articolul „semnat de un nume necunoscut cititorului, Bilenkevici”23, precum și prin denumirea orașului în care s-a născut personajul din Perversja, Ciortopil. Dar aceasta este o altă temă interesantă care poate fi dezbătură într-un articol separat, așa că ne vom opri aici.


21 Pavlîşîn, op.cit. p.125. 22 Ibidem., p.122. 23 Iuri Andruhovîci, Perversja, p.1.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52