MANTAUA LUI GOGOL STUDII LITERARE Maria HOȘCIUC


ANALIZA ROMANULUI RECREAȚII DE IURI ANDRUHOVÎCI


„Sodoma și Gomora, pornografie socială,


batjocorirea limbii materne, o săgeată în independența Ucrainei”1 – aceste „cuvinte grele” sunt o selecţie din criticile aduse romanului scriitorului ucrainean contemporan, Iuri Andruhovîci, Recreații, scris în anul 1990, dar publicat doar în anul 1992, în primul număr al revistei „Sučasnist”. Această indignare, venită în special de la ucrainenii din diasporă, era cu atât mai mare, cu cât romanul a apărut într-un număr special al sus-amintitei reviste, întrucât, din ianuarie 1992, ea a început să se editeze la Kiev și nu în Canada, ca până atunci. Desigur, în următoarele numere ale revistei s-a încercat concilierea situației apărute, prin publicarea diferitelor articole care aveau ca scop analiza romanului Recreații din punctul de vedere al valorii sale literare, artistice, și nu al „ofensei” aduse culturii naționale ucrainene. Iată, pe scurt, subiectul romanului: patru poeți ucraineni vin în orașul Ciortopil, la Sărbătoarea Învierii Duhului: Orest Homski, din Leningrad, cu trenul, Iurko Nemereci și Hreț Ștundera, din Kolomeea, cu o maşină de ocazie, și Rostislav Martofleak împreună cu soția sa, Marta, din Lvov cu autocarul „Ikarus”. După ce au mâncat bine și au băut destul de mult, aceștia se despart și fiecare dintre ei are o aventură, își petrece în felul său noaptea, se recreează, pentru ca dimineața să se reîntâlnească într-o cameră de hotel și să fie „treziți la realitate” de o pseudo-lovitură de stat organizată de prietenul lor, Pavel Mațapura. La prima vedere, nimic nu pare să fie complicat, dar autorul romanului, Iuri Andruhovîci, a ascuns în spatele eroilor săi, a trăirilor acestora și a evenimentelor petrecute niște mesaje importante, descifrabile și interpretabile de către cititorii erudiți. În cele ce urmează vom încerca să găsim și să analizăm subtextul acestui roman, începând cu explicarea titlului, apoi, cu ajutorul aparatului critic, ne vom referi la tehnica jocului cu personajele folosită de Iuri Andruhovîci. Despre tehnica jocului putem afla mai


multe din articolul lui Ilia Ilin, Igrovoj princyp (Principiul jocului), în care se spune: „Înțelegerea jocului ca un principiu de bază în organizarea


1 Vezi revista „Sučasnist”, nr. 5/1992, pp. 108-111, în format electronic pe: http://www.ukrbiblioteka.org/uploads/magazines/suchasnist/fil es/Sucasnist-1992-05.pdf (ultima accesare: 30.10.2012)


10 Anul II, nr. 4-5, oct 2012 – apr. 2013


întregii culturi umane în globalitatea ei a fost formulată încă în anul 1938, în cartea lui Johan Huizinga2; în postmodernism, această idee a avut o dezvoltare variată. (Aceasta reprezintă utilizarea unor calambururi multilingve, etimologii umoristice, aluzii la orice, trucuri fonice și topografice)”3. Acest joc postmodernist, după părerea criticului rus I. Skoropanova, are mai multe niveluri și pornește de la premisa că „textul reprezintă obiectul plăcerii, al jocului”: 1. însuși textul se joacă cu toate relațiile și conexiunile sale de sens; 2. cititorul se joacă cu textul, precum cu un joc; 3. cititorul joacă textul4. Dacă e să luăm primul punct, din cele trei enumerate mai sus și să mai adăugăm faptul că textul este creat de un autor, atunci putem aplica acest criteriu de diferențiere al jocului la romanul Recreații, în care textul, creat de autor, se joacă cu propriile personaje, dar și cu cititorul.


Cuvântul recreație provine din latinescul


recreatio, care înseamnă odihnă, destindere după o muncă încordată, pauză; de asemenea el mai poate însemna și recreare sau creare din nou (din fr. recreation)5. Cel mai probabil, pentru romanul nostru, sensul este acela de „a crea ceva din nou”, lucrul care poate fi dedus și din cuvintele autorului: Vroiam, de asemenea, să distrug un


stereotip foarte dăunător, înrădăcinat în conștiința noastră națională, și anume raportarea la poet ca la un mesia capabil să salveze națiunea, să salveze umanitatea (...) Poate de aceea m-am hotărât să-i prezint în roman pe tinerii poeți, în care se pune atâta speranță și care sunt ascultați ca niște profeți, să-i prezint ca pe niște oameni obișnuiți, cu slăbiciunile lor, cu trăsături uneori chiar mai puțin simpatice6 . Poeții din roman, patru la număr, sunt cei


ai căror imagine și rol social sunt recreate de către Andruhovici în conștiința națională și cei care se recreează după, putem spune chiar, o stare


2 Johan Huizinga, Homo ludens, Humanitas, București, 2003, versiunea electronică a cărții: http://ro.scribd.com/doc/10853508/Johan-Huizinga-Homo-


Ludens (ultima accesare: 02.12.2012) 3 Ilia Ilin, Postmodernizm. Slovar’ terminov/ Igrovoj princyp, versiunea electronică a dicționarului: http://yanko.lib.ru/books/philosoph/ilyin-book.htm (ultima


accesare: 02.12.2012) 4 I. Skoropanova, în I.K. Sușilina, Sovremennyj literaturnyj process v Rossii, versiunea electronic a cărții: http://www.hi- edu.ru/e-books/xbook027/01/part-004.htm#i645 (ultima


accesare: 02.12.2012) 5 DEX, http://www.dex.ro/recreație 6Mîkola Riabciuc, Zamist pisljamove do „Rekreacij” (Intervju z


Iuriem Andruhovyčem), „Sučasnist”, nr.2/ 1992, pp. 117-118, http://www.ukrbiblioteka.org/uploads/magazines/suchasnist/fil es/Sucasnist-1992-02.pdf (ultima accesare: 31.10.2012)


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52