MANTAUA LUI GOGOL


într-o armonie de roşu şi verde cireşii bătrânului Busuioc.


Unii dintre ei, bătrâni, cu crengile rupte de


furtuni, alţii mai tineri, înalţi ca stejarii cu coroanele mari şi cu câte o sperietoare de păsări răstignită în vârf. Poamele lor roşii îmi atrag privirea, îmi fac cu ochiul, mă ademenesc, mă cheamă, mă strigă... Îmi propun să nu mă uit într-acolo, dar nu


rezist mult timp şi mă uit pentru că nu se poate altfel. Mă uit doar şi înghit în sec, la fel cum probabil, se uită şi înghit în sec şi alţi copii. Cine ar avea curajul să treacă peste gardul


viu şi să se suie în cireşii moşului Busuioc? Nimeni! Dar nu din cauza sperietorilor. Nu! Copiii nu se tem de sperietori, s-au obişnuit până şi păsările cu ele. După ce se satură de ciugulit cireşe se aşează în vârful pălăriilor de paie ale sperietoarelor şi moţăie liniştite la căldura soarelui. Nici de moşul Busuioc nu se teme nici un copil din cătun, deoarece ştiu toţi că moşul e surd, de poţi să tragi cu tunul şi tot nu ar auzi şi pe de-asupra nici nu vede bine, dar şi dacă ar vedea nu îl lasă cocoaşa să se uite în sus. Astfel îndoit se plimbă cât e ziulica de mare prin livadă şi strigă: «Te văd diavole, te văd, dă-te jos din cireş că altfel!...» Oamenii râd de el şi au născocit şi o zicătoare pe seama lui – «Strigă ca Busuioc printre cireşi».


Închid ochii şi îmi închipui ce bine ar fi dacă aş putea să mă prefac în pasăre, ca eroii din basmele bunicii. Te dai de trei ori peste cap şi fr-r-r-r... până la cireşii lui Busuioc. Mă trezeşte din visare vocea bunicii: – Dragu’ babii dă tu o fuguţă până-n deal


la mătuşă-ta Paraschiva şi cere-i un pic de naft1 căci s-o umflat biata Albuţa ca o tobă, da’ fuguţa dragu babii că moare capra! «Dă fuguţa până-n deal dragu babii...», de


parcă dealul ar fi aici la doi paşi şi nu... Dar asta nu ar fi nimic, dar «până-n deal» duce o singură cărare care trece pe lângă livada de cireşi a moşului Busuioc.


– Fuguţa, fuguţa dragu’ babii! aud în urma


mea vocea bunicii. Ce să fac, trebuie să o salvez pe biata Albuţa. O iau «fuguţa, fuguţa», dar numai până în dreptul livezii cu cireşi, că mai departe... Pur şi simplu nu mă mai ascultau picioarele. Au împietrit locului şi bună pace! Mă uit peste gardul viu, de Busuioc nici


urmă, iar cireşii parcă îşi întind spre mine crenguţele încărcate de cireşe şi mă roagă să... Nici nu mi-am dat seama cum m-am


apropiat de gard, cum l-am trecut... căci deodată m- am trezit în cireş, dar nu am reuşit să rup nici o cireaşă, căci deodată, ca din pământ se ivi moşul Busuioc cu scara pe umăr şi cu găleata în mână, iar în urma lui mergea credinciosul său prieten Tarko. Şi în care dintre cireşi credeţi că se urcă


bătrânul? Exact... aţi ghicit, dar până se urcă, eu nu mai eram eu ci o sperietoare răstignită. Pălăria de paie îmi căzu până pe umeri, nu mai pot răsufla... iar bătrânul două cireşe duce la gură una o pune în găleată şi tot aşa până agăţă găleata într-o creangă, îşi aprinde pipa şi începe să-l certe pe Tarko, care nu se mai oprea din lătrat: – Nu-ţi mai cunoşti stăpânul potaie


afurisită, de tot latri ca un turbat la mine?! – Mi-hă-iu-u-ucă-ă-ă! aud vocea bunicii,


iar moşul Busuioc continuă să tragă din pipă şi să se certe cu Tarko. Prin gaura pălăriei de paie văd cum se


duce bunica «până-n deal la mătuşa Paraschiva să-i ceară un pic de naft», pe urmă o văd cum se întoarce, iar moş Busuioc îşi aprinde pipa din nou şi reîncepe cearta cu Tarko, jumătate din soare s-a ascuns după munţii Gutîiului, iar mie mi se pare că aud vocea bunicii: «Pe unde te-a purtat necuratul? Atâta haznă2 am de tine câtă clisă3-i pe câine!»


De altcineva ne temeam noi. De Tarko,


dulăul bătrânului, mare cât un lup, pe care nu-l puteai păcăli, căci te simţea de la o poştă şi una două era sub cireş şi atunci te mai dădeai jos din cireş... «joi după Miercurea Ciuc». Amintindu-mi de Tarko, îmi întorc


privirea în altă parte şi simt cum îmi trec fiori reci pe şira spinării. Uit pe loc gustul şi aroma cireşelor.


Anul II, nr. 4-5, oct 2012 – apr. 2013 29


1 naft – petrol lampant 2haznă – folos 3clisă – slănină


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52