MANTAUA LUI GOGOL Actor 6: Cu toţii să ţineţi minte că a


început ziua discernământului, a înţelegerii, a clarului. Observ că gândurile luminii se nasc peste tot, cad de pe tâmple în pământul roditor, ca şi frunzele copacilor. Va sosi clipa şi ziua, veţi vedea! , când şi semnele-încrustări vor cădea ca o poveste prin tunelurile inimii, iar, departe, departe, dincolo de orizontul intervalurilor gândurilor interplanetare. Sub acordurile muzicii lui Johan Sebastian


Bach „Kommt Zeelen, dizer Tage” actorii ridică mâinile. Reflectoarele se sting treptat. După aceea se sting treptat. Pe acest fundal, pe scenă apar balerinele, care dansează în cerc, învăluie încet actorii, ducându-i în afara scenei. Vocile balerinelor, sunetele muzicii se amplifică. După care reflectoarele se aprind, scena se umple cu încă o trupă de balerine. Începe un nou dans ritualic – Dansul Soarelui...


SCENA II Se sting reflectoarele. În amfiteatru se-


ntunecă. Totuşi muzica nu se opreşte. Brusc reflectorul se opreşte asupra Actorului I, după care trece pe rând asupra celorlalţi Actori, care de data aceasta stau în jilţuri, îmbrăcaţi, o parte din ei, în togile roşii, iar alţii – în togile de culoare albă. Ecoul din frânturile dialogurilor anterioare


încă mai pluteşte în amfiteatru. Aceleaşi acorduri muzicale plutesc pe scenă. Reflectoarele luminează mai proeminent pe Actorul I, care, ridicându-se, vorbeşte:


Actor I : Au trecut deja secole. El a


dispărut de pe faţa pământului undeva în necunoscut. Oamenii, care se întorceau din est, spuneau cum că El murise. Prietenii mei, Actorii au umblat să-l găsească peste tot, unde doar gândul şi mintea nu-i ducea... Actor 7 : Privirea mea călătorea în sfera


simţurilor. Brazii din fragmentul drumului vieţii s- au alăturat nouă, spunând că ei stăpânesc şi auzul şi sensul, şi simţirea – icoana mişcării, şi a ochiului, şi a inimii, a tot ceea ce se află cuprins de diadema Universului, fiindcă drumu-i lung, iar noi, Actorii, am pornit pe un drum foarte lung... Actor 4 : ... Sunt şi eu cu tine!.. Actor 1 : ... Şi eu!.. Actorii (toţi): ... Şi eu... şi eu... şi noi...


(Treptat, ecoul vocilor se stinge). Actor 1 : Eu am ştiut, că în sinele-i


dăinuie un gând ascuns şi tainic... Actor 6 : Sufletul trupului creşte ca grâul


abia încolţit, prin tunete de vară, dând de ştire despre sine, despre ceea ce se va întâmpla în celula germenului şi-n întunericul lui mustind pe lama razei de primăvară. Actor 3 : Eu am ştiut că numai prin


gândirea fragmentară noi vom afla câte ceva despre El. Aceste fragmente scurte sunt foarte importante


pentru noi, dar, cred că şi pentru voi, cei ce credeţi în Teatru. Şi... cred că pentru aceasta aţi venit astăzi aici şi aţi apărut în faţa noastră. Vocile ( din întunericul de pe scenă): Noi


suntem alături de voi, Actorii!.. Vocile răsunau, ca un aflux de valuri


marine, după care dispăreau din nou undeva în necunoscut, lăsând în urma sa să plutească doar frânturile ecoului din muzica de Bach. Vocea 4 : ... Au sosit veşti din nord, din


vest. Scrisori, care au venit încă de ieri, 12 septembrie al anului 5768, au adus cu ei o mare bucurie. Din acel moment în inima noastră se născu speranţa, că, totuşi, noi Îl vom găsi, aşa cum arăta El cândva. Vocea 4, dublată, ce răsuna de pe scenă,


se stinse. Actor 5: El a fost Actor, un Mare Actor!..


( Muzica răsună mai tare) Actor 6 : El a trăit cu sine-şi. În El existau


alte gânduri, primul loc îl ocupau legile primordiale, apropiate Lui, ca, de alt fel, şi nouă, atunci când gândul nostru se scaldă în neînţelegere, ca şi floarea de măr primăvara, ce se desfată cu lumina jucăuşă a dimineţii, a amiezii, a înserării şi a nopţii...


Actor 1 : (adaugă)... Cu lumina, nevăzută


ochiului, lumina existenţei... Actor 3 : El trebuie să existe în realitate, în


forma noastră, fiindcă El este un Actor, ca şi noi, oameni liberi, descătuşaţi, ca somnul... Vocile (din umbră) : Să-L căutăm!..Să-l


căutăm!..


Actorii (toţi ): Fiindcă El există!.. Actor 7 : La început El a fost un copac,


povesteau oamenii din Est. Cineva a tăiat acel copac, a rupt crengile lui, dar, pe nepregătite, a sosit primăvara, sevele pământului au început să murmure în adâncuri şi pe locul acela au apărut vlăstari noi... Actor 4 : Să ştiţi că scrisorile, pe care noi


le-am găsit, unde se vorbea despre existenţa Lui, - sunt doar nişte frânturi din intervalul existenţei Lui. Actor 7 : Va veni şi vremea pentru


iluminare. Vocile : Va veni şi vremea pentru


iluminare. Actor 6 : Noi ne vom întoarce din nou în


faţa dumneavoastră şi vă vom povesti totul: veştile de pretutindeni, visurile, care pe toţi ne neliniştesc, povestea despre ziua care va veni... De această dată timbrul muzical se


amplifică. Joc de lumini. Amestec de culori: din roz - în galben, din roşu - în albastru ... Pe scenă apare grupul de balerine, care


execută dansul după a doua partitură a lui Antonio Vivaldi „Anotimpurile”.


Va urma


32 Anul II, nr. 4-5, oct 2012 – apr. 2013


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52