MANTAUA LUI GOGOL


scândura. Cu toţii încheiaţi la ultimul nasture. Doamne, ce-mbrăcaţi eram!...


CELELALTE VÂNZĂTOARE


Intru la raionul de lactate din piaţă. O tânără nevastă mă ia rapid de braţ şi-mi vinde ultimele 700 grame de smântână din cantă. Văzuse că port la mine un recipient din plastic tocmai potrivit. Celelalte vânzătoare dormitau lângă roţile lor de brânză întregi & sticle, borcane, ulcioare pline. „Iar o vândut asta tătă marfa!” – cârâi una.


O NOUĂ CULOARE


- Végül! – îşi smuceşte femeia copilul şi traversează zebra în zbor. În centru s-au pus semafoare pietonale. Aştepţi “o oră” să traversezi în câteva secunde. O nouă culoare la Sighet: verde finalmente.


CARTIER


În spatele blocului, cei doi burlaci masivi pornesc agale, legănat, într -o nouă zi cu spirt. Câinii, toţi, îi petrec. Oamenii ăştia umplu locul, de dimineaţă. Nu golesc decât sticlele. -------------------------------------------------------------- TU DEJA ŞTII


ce-i cu tine zilele astea te-ai îmbătrânit te-ai încetinit privirea ta abia ajunge la noi abia trece de la unul la altul


lucrurile astea nu se petrec aşa peste noapte mai degrabă nu se petrec pentru că nu-i un răspuns – doar noi, întrebători, întrebători


CONTEMPLARE


în stradă lumina în fel şi chip: toate se-nteţesc, se pun în mişcare


în spatelemeu chelneriţa curãţãmesele amãnunţit, are o bluză albă, februarie MĂRTURISIRE


pemine să mă lăsaţi în pace eu sunt sub ocupaţie de plictis de îngeri de farmazoane de singurătate


nu sunt aici şi nu am fost vreodată amincapacitatea de a fi prezent pemine sămă lăsaţi în pace


pemine să numă uitaţi nici o clipă VARA CONTINUĂ


cafenelele pline, parcurile aglomerate, pe corso aceiaşi inşi – ce aşteptămpe aici?


poate lumina ce enervează dimineaţa pescarii, vreun zvelt allegro de pian, rătăcit


poate ziua în care, lămpăresele făcându-şi datoria, fi-va totul clarissim DANTELĂREASA.VERMEER


omul în exerciţiul frumuseţii sale – orice om –, cu atributele divinităţii – aici cârlionţii, tinereţea –


la supermarket în lumină înşfăcămde toate aşteptând la casă – Jaga-Jaga –, schiţãmun dans din şunci


REVERIE


genial verdele brazilor în după-amiaza de primăvară virez într-unmic somn fără griji pot fi atent în sfârşit la cumîmbătrânesc


ceea cemi se întâmplă rar îmbătrânirea petrecându-se, ca viaţa, între timp, când nici nu te gândeşti la ea


iată învinsul, iată străbătătorul, cu armele boante alături, bucuros dormind – nu, nu veni,mare somn, acum


LILIACUL SUB FEREASTRĂ…


un domn cu sprâncene albe, şapcă albă, în oglinda retrovizoare tocmai intră pe poarta celei de-a doua tinereţi –


de-ar fi ceva mai blond, şi-ar luaWeltmeister-ul verde-argintiu diseară, ar merge cu pedagogistele la serenadă, apoi la o femeie singură


le chemi sau nu, se ivesc iar şi iar în amintire, au nevoie de adorarea şi disperarea noastră


FLĂCĂRI


în oraşul cu femei singure în fereastră, cu îndrăgostiţi singuri pe străzile singure, petrecem ne petrecem


se vede prin noi ca prin frunzele tot mai subţiri mai străvezii, cum trecem prin anotimpuri


apoi, anotimpurile trec prin noi cu o mare viteză & o bucurie ne aşteaptă sigur


Anul II, nr. 4-5, oct 2012 – apr. 2013 39


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52