MANTAUA LUI GOGOL


Doar fluierul vom lua cu noi Să cântăm când ne va strivi dorul pierduţi în hoarda cloşarilor a umbrelor a şobolanilor Până târziu prin străzile Parisului ameţitor la metrou Vom adulmeca mireasma gutuii din patrie Despre vremurile murdare vom vorbi cu degetele Nu vom călca nicio muscă Nu vom speria nicio pasăre Nu vom turna foc amărăciune Peste capul nimănui Nu vom îngenunchea în faţa Europei adormite Nici în faţa zeilor scrântiţi Dă-mi besa[2] Lum Lumi Că nu ne vom uita locul de naştere


Studiu pentru Albania (Etyd për Shqipërinë)


Pitică eşti Pitică eşti măi Fără mine Şi-un nimeni sunt Sunt un nimeni măi Fără tine Duh şi trup Ne-a blestemat cineva Sub bolta de sticlă Albanie măi Picătură de apă În palma celui însetat


Femeia (Gruaja)


Nu-i de sânge De foc este de lumină Lucire lăuntrică a sufletului Nu-i de somn De nisip e de apă Se pierde printre degete Vis mai mult decât zeitate Se deschide ca o carte veche Şi nu-i poţi citi sfârşitul Nu-i din cuvinte Pământ de cutremure este de mistere Printre forme-nfiorătoare alunecă Brusc undeva se îndoaie


Pierzându-şi echilibrul Din temperatura trupului sub umbra Destinului


Deschiderea unei poezii în vreme de tristeţe (Hapja e një poezie në kohë trishtimi)


F. Ne-au gonit din oraş Terase hoteluri porţi au închis Soldaţi şi blindate ne-au urmărit Altundeva să vă cătaţi norocul au spus În ochii visători ai lui Naim[3] ne-am cuibărit Muntele înzăpezit am parcurs în lung şi-n lat Cu sufletul tău în palmă eu Tu cu fluierul fermecat în buzele-nflorite Nicăieri coliba zeilor din Sharr[4] După mulţi ani nu mai ştiu ce epocă ce împărăţie era Ne-au găsit într-o poezie aurită şi ne-au spart suliţele ferestrele acoperişurile Ne uităm unul la altul acum prinşi în fond de obiectivul lui Marubi[5] Şi ascultăm ploaia Cum ne trezeşte din trista uitare


Bocetul unei albaneze pe care l-am notat undeva în Europa


(Vaji i një shqiptareje që e shënova diku në Evropë)


La Taphane Cine minte că N-are deloc grijă de noi Europa E atât de drăguţă Că nu experimentează nimic fără noi În marele spital psihiatric se recomandă Câte un Tolvan în fiece seară Ţi se pare mai frumoasă Viaţa de rob A neantului


Trup îşi capătă un Mac (Shtat Lëshon një Lulëkuq)


Tăcerea mea e mai veche decât mine şi mai puternică decât moartea mea e neputinţa mea


Anul II, nr. 4-5, oct 2012 – apr. 2013 47


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52