MANTAUA LUI GOGOL Această întâmplare tragică a devenit


ştirea principală a multor publicaţii. Astfel, pe 16 aprilie 1944, ziarul Evenimentul, descriind tragica întâmplare,menţionează: „…Moartea celor trei victime a fost


fulgerătoare. Victimele s-au prăbuşit pe caldarâmul staţiei unde trenul poposea câteva minute, în timp ce criminalul amorez işi trăgea sieşi cu tocul revolverului descărcat de gloanţe în cap...” Alt ziar reda cele spuse de Chiseliţa după


triplul asasinat: „...Nu-mi explic ce s-a petrecut cu mine,


dar am scos revolverul şi am tras. Regret mult ca l- am împuşcat pe cumnatul victimei, care a sărit să le apere şi pe care îl stimam mult...” Tot într-un cotidian, găsim următorul ecou


al celor petrecute: „După două luni de puşcărie, deţinutul, şi-a pus capăt zilelor,


ros de remuşcări,


ştrangulându-se cu câteva fâşii de cearceaf...” După înmormântarea soţului, a mamei şi a


surorii, Miroslava a fost copleşită de noua situaţie în care se afla: fără mijloace de existenţă, strivită de grija zilei de mâine, lipsită de orice speranţă în viitor, având în îngrijire un copil care, datorită şocului prin care a trecut, a încetat să vorbească. Disperată, s-a dus pe malul Dunării cu intenţia de a se arunca în apa învolburată împreună cu copilul său. În ultimul moment, Ostap, pentru prima oară de la moartea tatălui său, a pronunţat cuvântul „mama”.


Srigătul copilului a determinat trezirea ei


la realitate şi conştientizarea necesităţii de a-şi creşte copilul. Miroslava Copaciuc a fost învăţătoare. În 1947 se recăsătoreşte cu ânvăţătorul Daniel Şandro, având impreuna un fiu, Bogdan. Ea a devenit o cunoscută culegătoare de folclor, publicând două culegeri de poezie populară ucraineană (Oi kuvala zozulecika”,1974 şi Spivanocike moi liubi,1977) şi primul album de cusături huţule din România (2005). A păstrat nu numai amintirea primului soţ


Hariton Borodai, dar şi opera lui: un caiet intitulat Stryvojeny zori pe foile căruia erau lipite tăieturi din ziarul Podolyanen cu poezii tipărite, manuscrise, desene, fotografii, corespondenţă. „Toată viaţa sa, menţionează Ostap


Borodai-Şandru, mama le-a ascuns, schimbând ascunzătorile din când în când. Ea se temea să nu le găsească temuta securitate comunistă şi să nu fie exclusă din învaţământ pentru că şi-a modificat autobiografia. Acesta a fost secretul vieţii sale”. Când fiul Ostap a împlinit vârsta


majoratului, mama i-a daruit un ceas de buzunar cu iniţialele HB scrijelite pe capac şi o lingură de metal care au aparţinut tatălui său. Dar comoara principală a fost moştenirea literară. La începutul anilor 1990 unele creaţii literare aparţinând lui Iarema Bairak au aparut în presa din România, iar în anul 1993 în jurnalul literar-artistic Iaroveţ din


Traducere de Ostap BORODAI-SANDRU.


Cernăuţi. În anul 2007 s-a împlinit visul lui Ostap Borodai-Şandru: cu sprijinul financiar al Uniunii Ucrainenilor din România, a fost editată cartea tatălui său Strevojeny zori. Ea cuprinde poezii, şase povestiri scurte şi Enciclopedia umoristica având un puternic caracter antistalinist. Miroslava Şandro a trecut în eternitate pe


25 martie 1983. Este înmormântată în oraşul Rădauţi împreuna cu cel de-al doilea soţ. Cu toate încercările efectuate, Ostap


Borodai-Şandru nu a reuşit să găsească mormintele din Şimian ale lui Hariton Borodai, Elena si Maria Copaciuc.


Ca monument dedicat tatălui său din partea


fiului, a devenit cartea Strevojeny zori, editată după 63 de ani de la moartea tragică a autorului. Acum acel înalt obelisc pe care este scris numele lui IAREMA BAIRAK sta în faţa Ucrainei întregi.


Stimate domnule redactor şef, Mihai Hafia Traista


În nr.3 al apreciatei reviste


MANTAUA LUI GOGOL, în proza (de la pag.45) pe care am tradus-o – autor, Mihailo Mihailiuk – au apărut, independent de voința mea, cîteva greșeli de corectură, pe care, prin bunăvoința dumneavoastră, le semnalez: pe coloana 1,rîndul 3, se va citi: străduit ; rîndul 7 – lipseau; rîndurile 18-19 – michiduță nu știe să spună decît noapte bună; rîndul 21 – ițarii; rîndul 23 – carîmbii; rîndul 24 – armonică; rîndul 26 – lat, cu ciucuri. Pe coloana 2, rîndul 9 ,se va citi: l-au spînzurat; rîndul 19 – ,o trage; rîndul 28 – Ei, ; rîndul 39 – hămesit; rîndul 4o – care-i va aminti de friptura; rîndul 44 – Fîntîna ; rîndul 45 – Întîmplări.


Cu speranța că veți publica


această erată în numărul următor al revistei, vă mulțumesc,


Silvia Zabarcencu


Anul II, nr. 4-5, oct 2012 – apr. 2013 37


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52