MANTAUA LUI GOGOL


stelele, iar împreună - şi căprioarele timpului şi ale ne-timpului, chiar şi-ntregul nord şi călinul cu bujorii roşii, ca focul, ce tulbură liniştea Mavkâi*, scăldându-se cu Perelesnik* în apele spiritului lumii, ce, primăvara, adună spre maluri mirosuri ale florilor galbene, ca soarele verii, strâng lacrimile plânsului copacilor luminii, şi întâiul gând despre sfârşitul tinereţii, când moartea răsuna ca un fulger, orbind frumuseţea scoasă la lumină. Din moarte vine neamul meu! Nu vreau să ştiu, că şi eu din sine-mi am dăruit lumii nelinişte, ci, aşa, pur şi simplu, - curăţat pânâ la albul pur – să plec, să zbor ca o pasăre în nadirurile focului, să mă amestec cu respiraţiaMavkâi, încet-încet să iau* cunoştinţă cu toate nuanţele drumurilor... Actor 5: Cred că eu nu am întârziat la


cenaclul vostru al gândului (apare pe scenă Actorul 5, cu mantia-i neagră în mâna-i dreaptă. În cea stângă ţinea cilindrul cu marginile-i late.), de aceea, permiteţi-mi să vă spun şi eu, din cele câte am auzit, că atunci... ca un clopot răsunător se legăna gândul, atunci, când eu am respins cercul, din înălţimea piramidei răsuna spre mine muzica sferelor; lecţia aceea a fost desăvârşită! Ţin bine minte că atunci clopotul căzu pe irisul lumii. Eu mi- am oprit privirea în măghiranul sensului vieţii şi am încetat să cred că totu-i de-o clipă chiar până la neprihănire şi se transformă-n forme, precum luna, revărsându-se-n soare, ca să poată naşte noaptea- ziua – intervalul existenţei, lecţia clară a apusului trupului...


Am învăţat să cad!.. Actor 1: Şi eu... Actor 2: ...La fel... Actor 3: Căderea, cădere... Actor 4: Cădere fără de sens... Actor 5: Şi eu am învăţat să cad, am


învăţat să număr ceeace El a călit în mine, gândind că acela-i oţelul suav... Actor 4: Vântul, care a vestit moartea


neaşteptatei bucurii, eu l-am numit vântul clipei. Şi a plâns, - ah cum plângea el în mine!.. Într-o zi am văzut vântul prin amintirea copilăriei în formă de Veşnicie, iar mai târziu am început să nu am încredere în el, ca pasărea, ce nu are încredere în ultimul zbor din amiaza zilei, înbrobodat cu cămaşa norilor, întristat de dorurile tunetelor şi al furtunilor... Actor 6: Din înălţimea piramidei se


scoboară gândul meu. Toţi priveau spre înălţimea piramidei, care m-a aruncat, ca şi pe alţii, îndepărtându-i cercurile, - toată arzândă sub strălucirea cerului gândului. Până atunci toţi gândeau că el cântă prin mine şi că el cântec se numeşte. Iar astăzi, deşi cântecul acela nu mai există, mi-aduc aminte, cu ce drag se scălda ea în mine, în gândul meu, grăind: „Să-ţi aminteşti, că nu vei fi cuprins de nimic, doar de voal, ca Nesus de cămaşa-i otrăvită...”. Şi aşa, iată, voalul singurătăţii mă însoţeşte pretutindeni: în copacul


luminii, prin mrejele verbelor, prin cununile anotimpurilor, care în germenele inimii primăverii legănă la sânu-i floarea albă de salcâm, alba zi al acelei ciudate fărâme a timpului... Actor 7: Primăvara, dacă ea va da viaţă


acelor straşnici muri, ce cu frigul său mângâiau umbra morţii, umbra, dusă chiar dincolo de linia acelul tărâm, - atunci ea să susure ca un pârâu cald, să înflorească cu macii pământului, fiindcă eu nu îndrăznesc să te alint cu lumina crucii mele, pângârind hainele ei, fiindcă eu sunt doar un Actor!..


Actor 6: Totul, ce se află în jurul nostru, se


cheamă – regatul cununii. Iar urmele vieţuiesc, se leagănă, ca florile în cercuri de maci din lanul nesfârşit de maci, unde, mirându-se de vânt şi de nemărginire, se cunună cu prietenele sensului existent, cu sine-şi. Iar cununia benchetuieşte cu monadele tristeţii în acele locuri, unde El, Marele Actor, cânta pe harpă şi bandură cântecul lumii – cîntecul despre tristeţea, ce îmblânzea marea, rănile Stixului spălându-le, astămpărând vântul din stepă, născând grâul iubirii în pustiul neiubirii. În acel ceas trist Charon striga la toţi şi la toate: de ce vâslele din bărcile plutinde atingeau culorile cununilor şi a florilor, aruncate pe apă în noaptea de vară, tulburând apa vieţii, trezind valurile simţirilor. Tristeţea fără margini se răspăndi atunci prin stuf, prin ierburi, prin munîi, prin neumblatele păduri, ca o fecioară lăsată la răspântiile drumurilor, ca focul vetrei dus de vijelie... Actor 1: El căuta semnul iubirii, era


îndrăgostit de Casiopeia, de Steaua Alcoor, de Cvaţari. Tot ce era la vedere vroia să le însuşească, chiar şi steaua morţii, pe care cândva cerul, ca un magnet, coborî în mine, de aceea eu nopţi la rând stau ferecat de pământ, iar Universul călătoreşte prin trupul meu, ca un curcubeu. Şi aşa El îşi va însuşi totul, chiar şi pe mine. Şi acum ,iată-mă!.. , eu sunt pe insula asimilării. El îşi însuşi totul, doar mişcarea nu vru să i se supună. Atunci planetele şuşoteau, că mişcarea nu poate să aibă loc sub forma unui romb sau triunghi, sau sub forma unei piramide, ci doar sub forma cercului. Planetele povesteau, că tot ce există pe lume şi dincolo de ea – este rotund. Ah! de tristeţe sunt cuprins, de tristeţe...


Actor 7: ... Noi suntem un vis gol, ca o


cameră nelocuită, ca o pădure primăvara fără păsări. În visul meu deseori poposesc vânturile. Benchetuiesc. Moartea sare de pe laiţă pe prispă, căutând loc pentru biserica sa, probabil că şi pe locul acela, unde am existat şi eu, ieri. Credeţi-mă, locul acela nu mai este al meu, ca şi clipa, care ieri cuprinse esenţa mea. Actor 3: Tot timpul eu creşteam soarele pe


înălţimea gândului meu. Pe locul gândului de ieri am înălţat biserica pentru clarobscur. Atunci toţi credeau în curcubeul bisericii mele, iar soarele ardea, ardea...


Anul II, nr. 4-5, oct 2012 – apr. 2013 31


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52