psihiatru
ro
interferenţe
ele şi au particularitatea de a ţese la corespunde schimbului dintre practică a unui interdict patern fondator, dar,
analist un „fond reticular” care serveşte şi teorie: schimb “permanent, dar dublu paradoxal, “această interdicţie semnifică
elementelor transformatoare pentru contradictoriu”, care tinde spre anularea relaţia analitică ca fiind potenţial
cei doi protagonişti ai curei. După spaţiului teoretico­practic şi spre incestuoasă, potenţial culpabilă”.
Bokanowski, în mod ideal aceste elemente verificarea ireductibilităţii lui. Dinamica Ogden (2001) şi Ferro (2005) sunt de
permit introiecţia la pacient a capacităţii acestor schimburi face ca “nefericita părere că, azi, cadrul în sine, datorită
de transformare psihică, precum şi întâmplare a procesului de subiectivare imuabilităţii sale prezente atât pentru
dezvoltarea capacităţii de introiecţie teoretică” să poată fi simptomatizată analist, cât şi pentru analizand, este din
a funcţionării psihismului analistului, spre revenirea la “exigenţa internă de ce în ce mai puţin proiectat ca expresie
aceasta din urmă fiind denumită de elaborare”. Într­un interviu, Donnet a confruntării cu o lege simbolică
autor identificare procesuală. A­lain încearcă să explice mai pe larg: specificul alături de o culpabilitate originară, ci
Fine vorbeşte şi el despre cadru ca fiind situaţiei analitice este dat de statutul său mai degrabă ca spaţiu protector care să
rezultanta a două forţe neantagoniste, intermediar între realitatea externă şi permită atât noi experienţe emoţionale,
reprezentate de constantele care îi fantasmă, provocarea sa fiind aceea “de cât şi dezvoltarea capacităţilor mintale
menţin invariabilitatea din exterior şi a susţine jocul unei mari complexităţi ale cuplului analitic. Recapitulând,
despre faţa internă a cadrului, care îl de manifestări ale ansamblului de forţe putem spune că spaţiul analitic are
priveşte pe analist. Cadrul formează psihice, al eterogenităţii realităţilor o dimensiune terapeutică specifică:
un ansamblu potrivit dinamicii sale vieţii psihice”
(4)
. De aceea, “ascultarea delimitează un interior şi un exterior
„autoorganizaţionale” (Donnet) care descentrată a Ics” nu poate deveni care formează un raport între intrapsihic
ţine cont de „temporalitatea în spirală funcţională decât de­a lungul unui şi intersubiectiv.
a procesului analitic”
()
. Fain consideră proces tranziţional care nu este “un Cele trei caracteristici esenţiale ale
analistul a fi un „element privilegiat” dat inerent într­o situaţie «purificată»”. cadrului sunt: aspectul ce conţine
al sitului analitic. „Cadrul adevărat” La întrebarea “Este situaţia analitică angoase primare, spaţiul tranziţional
este cadrul intern al analistului şi el se propice unei idealizări spectaculoase a ca spaţiu de „ducere până la capăt a
sprijină pe conştiinţa clară ce respectă cărei vocaţie este de a preveni doliul de experienţelor”, „loc de metabolizare
poziţia sa de analist. transfer prin recursul la o identificare a realităţii psihice, a realităţii externe
Jean­Luc Donnet, în “Le Divan narcisică?”, Donnet răspunde: “Mi şi a proceselor identificatoare ce
bien tempéré”, este de părere că se pare că acesta este un risc inerent oferă noi posibilităţi de structurare a
istoria exploatării sitului se înscrie promisiunii conţinute în câmpul deschis subiectului”
(5)
.
într­o “structură diacronică deschi­ iluziei transferenţiale. Pariul metodei Rezumând rolul şi funcţiile cadrului,
să”, “adevărul” sitului analitic având este că această iluzie, susţinută de o putem concluziona că numai în in­
rădăcinile în descoperirea virtu­ regresie dinamică, duce la o deziluzie teriorul său capătă sens transferurile şi
alităţilor sale, în latenţa care precede «civilizat­civilizantă»”, neomiţând să identificările proiective ale pacientului,
“imprevizibila emergenţă a însuşirilor sublinieze şi evidenţa faptului că metoda ele putând fi interpretate datorită ofertei
lor funcţionale”. are şi “părţi întunecate”. de intimitate şi siguranţă, cadrul fiind
Relaţia analitică a analizandului Vorbind despre protocolul clasic, un mediu propice instalării transferului
cu fiecare element al sitului şi cu Donnet se referă la faptul că, în şi regresiei, mediul de conţinere, dar şi
funcţionalitatea lui implică, spune mod implicit, acesta instaurează o de separaţie, toate acestea favorizând
Donnet, o experienţă “fundamentală şi lege simbolică, cadrul fiind strict, dezvoltarea.
paradoxală”, aceea a “creaţiei­găsirii” nedeţinând nici un element ludic şi nici Cadrului intern, al analistului, îi
(în sensul ăsta vezi şi Winnicott) care o permisivitate care să treacă de limitele revine rolul esenţial de a capta, în­
poate fi aflată în însuşirile pulsionale ale ştiinţei, limite care pun în evidenţă, ţelege, armoniza şi interpreta datele
principiului realităţii. Donnet vorbeşte inexorabil, tabuul incestului, precum obţinute din verbalizările pacientului,
în cartea sa şi despre ce anume induce şi diferenţele înăuntru­înafară, Eu­ în relaţie cu cadrul extern, care este
situl în analist. Pentru psihanalistul Celălalt. una din constantele de preţ în terapia
francez, câmpul interanalitic, ca Durata invariabilă a şedinţei semnifică psihanalitică.
prelungire specifică a spaţiului ajustarea celor doi protagonişti după
intermediar al analistului, este definit o lege căreia nu îi sunt nici autori, nici Notă:
de “tensiunile care se organizează între stăpâni, explicaţia formală pe care 1. J.-L. Donnet,
secretul contratransferului şi teorie” o dă analistul în privinţa cadrului şi Le divan bien tempéré,
şi de aceea schimbul interanalitic necesităţii respectării lui fiind o repetare ed. PUF, Paris, 2002, pag. 46.
Bibliografie
1. H. Thomä, H. Kächele. Tratat de psihanaliză contemporană, vol I, d=8&gl=ro.
Fundamente, Ed. TREI, Bucureşti, 1999, trad. din lb. germană de 3. J.-L. Donnet. Le divan bien tempéré. Ed. PUF, Paris, 2002, pag. 46.
Dana Verescu, cuvânt înainte Vasile Dem. Zamfirescu, pag. 89. 4. Revue Belge de Psychanalyse. Nicole Minatio, entretien avec J.-L.
2. T. Bokanowski. http://72.14.221.104/search?q=cache:CTCVA5c- Donnet, nr. 46, printemp 2005.
piI8J:www.spp.asso.fr/Main/DebatsSansFrontiere/ApaSpp/2002/ 5. J.C. Rouchy. Grupul. Spaţiu analitic, Ed. Polirom, 2000, Iaşi, trad. de Speranţa
Discussions/discussion2.htm+bleger+le+divan&hl=ro&ct=clnk&c Brînduşa Doboş, Prefaţă de Monique Soula Desroche, pag. 161.
pag. 2
Nr. 10/septembrie 2007
Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68