psihiatru
ro
alternative sau sublimate de contact uman. Drept încheiere,
câteva cuvinte care invită la o posibilă reflecţie şi reconsiderare
de atitudine: “Dacă bătrânii devin invizibili încet­încet prin
retragerea din societate, ei devin şi intangibili. Nimeni nu pare
să vrea să atingă un bătrân. Foarte puţini caută contactul fizic
cu ei. Şi, totuşi, nevoia de contact uman este trăită de toate
fiinţele vii. Toţi suntem gata să atingem, chiar să avem grijă de
câini şi pisici, dar nu şi de bătrâni. Contactul fizic cu ei este lipsit
de căldură şi convingere. Ei au un fel de foame psiho­biologică
care de regulă rămâne nesatisfăcută. Organele senzoriale ale
pielii lor se atrofiază ca răspuns la deprivarea care îi aşteaptă.
Nu mai e nevoie să simţi dacă sentimentele tale vor fi negate.
Este o nedreptate nevorbită care are nevoie să fie reparată”
4, 5
.
Transferul şi contratransferul în a doua jumătate a vieţii sunt
fenomene complexe care solicită ca analistul să înţeleagă etapa
de dezvoltare în care se afla pacientul. A­ceastă complexitate
este ilustrată de:
n transferul la maturitate ­ reprezintă mai mult decât noi editări
şi elaborări ale experienţelor infantile. Este şi expresia unor
experienţe şi conflicte din perioada de dezvoltare de după
copilărie, precum şi a continuării temelor centrale de
dezvoltare de la copilărie la maturitate. Toţi trei factorii
sunt reprezentaţi în prezent de o structură psihică foarte
diferită de cea existentă în copilărie şi care se află totuşi
în continuă schimbare şi rafinare indiferent de vârsta
pacientului. În acest cadru, trecutul adultului ca şi trecutul
copilului sunt importante surse pentru transfer. Mai mult,
fenomenul de transfer este simultan expresia conflictului
momentului actual de dezvoltare şi a recapitulării
trecutului infantil;
n sugerăm că relaţia dintre nevroza infantilă şi experienţa
“menopauză masculină” sau “andropauză”, simptomele de subsecventă poate fi împărţită în trei etape:
impotenţă şi modificările biologice. Terapeutul va face un 1. experienţele din timpul fazei preoedipale şi oedipale
deserviciu pacientului, acceptând că scăderea funcţionării predispun individul la o nevroză adultă. În timpul
lui sexuale este legată exclusiv de scăderea testosteronului. fazei oedipale, pentru prima dată, impulsurile sexuale
A­nxietatea în legătură cu sexualitatea, nelegată de vârstă, este şi agresive se manifestă în cadrul relaţiilor de obiect
o problemă complexă care trebuie investigată atât biologic, cât triangulare. Datorită combinaţiei dintre exprimarea
şi psihologic. impulsurilor şi dezvoltarea Eu­lui, aparatul psihic este
Deoarece se ştie că pacienţii bătrâni au un potenţial pentru capabil să răspundă acestui conflict printr­un simptom
o activitate sexuală completă, nu ar trebui să ne surprindă nevrotic numit nevroză infantilă;
dacă sexualitatea lor se va manifesta în situaţii terapeutice. 2. fazele de dezvoltare următoare, atât din copilărie, cât şi din
Gitelson (1965) descrie o terapie cu o pacientă de 66 de ani viaţa adultă, participă şi ele. Când nevroza infantilă nu este
suferind de o depresie inhibată, care a dezvoltat un transfer rezolvată, pattern­ul nevrotic poate continua nestingherit
erotic pasional în relaţie cu terapeutul ei. Printre fantezii, vise de la stadiul oedipal, trecând prin toate fazele următoare
şi asociaţii, ea a experimentat gânduri şi senzaţii erotice legate de dezvoltare, unde va fi elaborat prin noi experienţe; sau
de analistul ei, de fostul analist din urmă cu 20 de ani, de soţul pattern­ul nevrotic poate dispărea, dar numai pentru a fi
ei decedat şi de un coleg de muncă. În final, pacienta a sesizat reactivat de evenimente ulterioare;
că aceste gânduri şi sentimente erau legate de un bărbat de . prezentarea adultă a nevrozei este rezultatul dintre
care fusese îndrăgostită când avea 17 ani. Ea şi Gitelson au predispoziţia infantilă, elaborarea ulterioară şi experienţa
descoperit că sentimentele ei de vinovaţie, masochism şi de dezvoltare actuală. Toate acestea sunt condensate în
depresie reprezentau în parte o pedeapsă inconştientă pentru tabloul clinic prezent. E ca şi cum mintea adultă ar rescrie
sentimentele erotice, reînviate în relaţia cu terapeutul. La experienţa din copilărie, dându­i viaţă în transferul adult.
sfârşitul tratamentului, depresia s­a remis şi inhibiţiile pacientei A­stfel, toate trei aspectele (organizarea şi predispoziţia,
de a participa la activităţile de familie şi sociale s­au redus elaborarea subsecventă şi prezentarea adultă) sunt
considerabil. Weinberg (1969) ridică o problemă importantă importante pentru înţelegerea transferului şi alegerea
legată de sexualitatea bătrânilor, şi anume cea a pierderii tehnicii.
valorilor erotice culturale, aceştia părând să nu mai aibă nevoie A­ceastă teorie ne sugerează că, tehnic, nu este suficient
de ele. Totuşi, oamenii în vârstă, deşi nu mai au oportunitatea să ajutăm pacientul să vadă treptat relaţia dintre nevroza
de a­şi exprima direct sexualitatea, au încă nevoie de forme infantilă şi adultă, ci trebuie realizată reconstrucţia oedipală
Nr. 10/septembrie 2007
pag. 19
Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68