psihiatru
ro
analitică şi ce anume face analistul, prin degrabă nevrotici se adaptează cu instituit de analist şi nu se situează în
intermediul ei, cu elementele cadrului. destulă uşurinţă cerinţelor cadrului plan real, chiar dacă tendinţa lui este
Thomä şi Kächele vorbesc despre standard, prin urmare şi poziţiei întins de a înlocui realitatea. Dar, în ciuda
conceperea diadică a situaţiei analitice pe divan, cu cei non­nevrotici lucrurile variabilităţii sale, cadrul prezintă
ca fiind similară diadei mamă­copil. stau altfel. Winnicott a observat că anumite constante.
„Separarea şi intersubiectivitatea aceşti pacienţi sunt afectaţi de lipsa Ceea ce trebuie să rămână constant se
primară formează cel mai mare şi de adaptare a cadrului, având efecte consideră utilă a fi atitudinea analistului
cel mai important numitor comun al asupra structurării Eu­lui. Prin urmare, faţă de pacient, cu alte cuvinte, cadrul
rezultatelor cercetărilor neonatologice în acest caz, poziţia întins pe divan nu său intern. În această privinţă, A­lcira
şi al rezultatelor mai recente privitoare reprezintă o condiţie care facilitează Mariam A­lizade consideră a face parte
la diada terapeutică”
(1)
. Şi, aşa cum cura. A­stfel, Winnicott a făcut din din cadrul intern următoarele:
fiecare cuplu mamă­copil reprezintă cadru o zonă tranziţională, un spaţiu n ascultarea cu „cea de­a treia
o diadă unică, aşa şi fiecare cuplu intermediar care există între lumea ureche”;
analist­analizand prezintă aceeaşi subiectivă a pacientului şi realitatea n permeabilitatea analistului la
caracteristică. Parafrazându­i pe Thomä externă. Confuzia care apare între cele propriul inconştient şi la cel al
şi Kächele, aş spune că analistul va fi două lumi şi chiar şi faţă de psihanalist pacientului
perceput de fiecare pacient în mod este o caracteristică a cadrului şi, în n atenţia flotantă;
diferit, şi asta, deoarece, pe de o parte, consecinţă, un rol al lui, care permite n asocierile libere ale analistului şi ale
nici un analist nu se comportă exact la deschiderea subiectului faţă de obiect şi pacientului;
fel cu fiecare dintre pacienţii săi şi, pe faţă de situaţia în care se află. J. Bleger a n observarea regulilor jocului interactiv
de altă parte, pentru că fiecare pacient observat că, atunci când pacientul este (abstinenţa şi neutralitatea);
are disponibilităţi individuale pe care un psihotic, cadrul permite senzaţia de n transmisiunile între inconştienturi;
le aduce cu sine şi care se dezvoltă în simbioză cu analistul. Zona aceasta, de n spontaneitatea şi creativitatea
2
.
interiorul situaţiei analitice. nediferenţiere între pacient şi analist, Thierry Bokanowski
(2)
, comentând
Cadrul psihanalitic, unde cuplul este numită de Bleger frame, de unde cele spuse de A­lizade, este de părere
analist­analizand îşi desfăşoară şi denumirea, la unii psihanalişti, de că nu există o distincţie reală între
relaţionarea, este responsabilitatea cea analytical framework pentru „cadru”. ascultarea „cu cea de­a treia ureche” şi
dintâi a analistului şi are rolul de a­i Indiferent din ce şcoală provine permeabilitatea analistului, aceşti doi
oferi pacientului cele mai bune condiţii analistul, el nu poate evita să­şi itemi fiind superpozabili, decurgând
necesare desfăşurării curei. Dificultăţile răspundă la câteva întrebări ridicate din a doua regulă fundamentală,
intervin atunci când trebuie spus la ce tocmai de scopul propus, şi anume după Ferenczi, şi anume din rolul fun­
anume se referă sintagma „cele mai schimbările structurale ale pacientului, damental al analizei analistului privind
bune condiţii”, deoarece variabilitatea ca urmare a valorii metodei terapeutice disponibilitatea sa internă în ceea ce
cadrului este realizată în funcţie de folosite. Cum adesea aceste schimbări priveşte ascultarea şi întâmpinarea
şcoala la care s­a format analistul, care nu se pot obţine datorită unor condiţii materialului pacientului. Un alt
concepe în moduri diferite modelul nefavorabile, iată care sunt aceste în­ comentariu pe care îl face Bokanowski
mamă­copil după care se ghidează în trebări la care analistul trebuie să­şi priveşte atenţia flotantă, ca şi asocierile
construirea lui. Desigur, în cele din răspundă, din perspectiva lui H. Thomä libere ale analistului şi ale pacientului.
urmă, realizarea acestor „cele mai şi a lui H. Kächele
1
: A­ceste două elemente formează ceea
bune condiţii” este dictată de patologia În ce mod vede conexiunea dintre ce Bokanowski numeşte „invariantele
pacientului său, altfel spus, de gradul structura presupusă ca premisă teoretică şi funcţionale fundamentale” care cons­
său de sănătate. simptomele pacientului? tituie motorul curei sau „matricea
Din momentul în care Freud a renunţat Ce schimbări interioare, resimţite de activă”, aşa cum o denumeşte Green.
la poziţia faţă în faţă cu pacientul, pacient, şi ce schimbări exterioare ple­ Bokanowski distinge două tipuri
retrăgându­se din raza lui vizuală, dează pentru ce schimbări structurale? de interpretări: cele care i „se dau”
raportul dintre analist şi analizand Poate fi justificată măsura terapeutică pacientului şi cele care sunt „făcute”
a suferit o schimbare importantă. din perspectiva celor două puncte nu­ ascultându­l pe pacient, dar care nu e
A­nalistul a devenit „doar” un suport mite anterior? necesar să­i fie oferite şi care fac parte
pentru deplasare, care iniţiază transferul Contribuţia cadrului analitic la din cadrul intern al analistului. În ceea
analizandului şi îi facilitează proiecţiile. posibilitatea de răspuns a analistului la ce priveşte interpretarea care i se „dă”
Cadrul este aprioric, el este acolo, aceste întrebări trebuie considerată din pacientului, ea constituie, după autorul
într­un fel, dintotdeauna, sugerând perspectiva a ceea ce instituie cadrul nostru, „un veritabil complement
prealabilitatea găsirii analistului, mereu însuşi în analist. La modul cel mai general al cadrului”, cu rol esenţial asupra
şi mereu, nu doar în „atunci şi acolo”, ci posibil, cadrul reprezintă întregul set, psihismului pacientului, în timp ce
şi în „aici şi acum”. A­nalistul face parte dinamic şi flexibil, al aranjamentelor interpretarea care nu i se livrează se
din cadru, este cadru, element mobil, dintre analist şi analizand şi regulile pe constituie într­un veritabil motor al
activ prin interpretare şi prin fantasma care cei doi trebuie să le respecte întru activităţii procesuale analizande.
analizandului, care permite mişcarea derularea procesului analitic îndreptat Elementele cadrului intern nu sunt
din ieri în acum. Dacă pacienţii mai spre realizarea unui scop. Cadrul este independente, ci se articulează între
Nr. 10/septembrie 2007
pag. 1
Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68