MANTAUA LUI GOGOL 2012 – ANUL ION LUCA CARAGIALE


RESURSE ALE COMEDIEI CUVÂNTULUI ŞI ECHIVALĂRILE LOR UCRAINENE Prof. Dr. Ioan REBUŞAPCĂ


se întreba autorul cronicii. Şi tot el răspundea, argumentând că, evident, nu prin „anecdotica poveste" a alegerilor parlamentare într-unul din judeţele româneşti de la sfârşitul


Ion Luca Caragiale este prezentat


cititorilor ucraineni în primul an de numeroase traduceri postbelice din literatura română, 1952, alături de Eminescu şi Sadoveanu, mai întâi, ca dramaturg, prin publicarea capodoperei sale, O scrisoare pierdută. Între timp, faima lui în Ucraina, în fosta


U.R.S.S., creşte considerabil datorită punerii în scenă a pieselor sale, de pildă, O scrisoare pierdută, la Teatrul ,A. V. Ivanov", din Odesa, sau datorită numeroaselor turnee întreprinse de teatrele româneşti în aceste spaţii culturale, în care publicul spectator şi lumea literară manifestă un entuziasm deosebit faţă de măreţia talentului dramaturgului român, iar cronicile teatrale relevă cu însufleţire originalitatea operei sale, aspectele ei perene, universale. Într-una din asemenea cronici, intitulată cât se poate de grăitor, Nemuritorul zâmbet al lui Caragiale, Valeri Hakkebuş, printre altele, scrie: „Faima lui Ion Luca Caragiale, a cunoscutului scriitor satiric român, de mult a depăşit graniţele patriei sale, remarcabila sa comediografîe cucerind cu adevărat scenele lumii. Farmecul şi frumuseţea dramaturgiei lui Caragiale puteau fi realmente percepute în timpul turneului întreprins în U.R.S.S. de Teatrul „Lucia Sturza Bulandra", în montarea căruia comedia, O scrisoare pierdută, a strălucit în toate culorile satirei". Prin ce poate fi interesantă piesa lui Caragiale pentru publicul contemporan? –


8 Anul I, nr. 2, aprilie-iunie


secolului trecut", ci, „ca orice altă operă clasică", prin „cuprinzătoarele idei fundamentale» (rev. «Vsesvit» 3/ 1977), apreciere sintetică ce se „intersectează" cu cea formulată anterior, de G.Călinescu, şi prin care poate fi „tradusă", exprimând amândouă (aprecierea poate fi extinsă asupra întregii opere), secretul perenităţii, a universalităţii creaţiei dramaturgului nostru: nu aspectele concrete „sunt studiate" de Caragiale, arată Călinescu, ci „incompatibilitatea între mijloace şi forma de civilizaţie adoptată şi, mai la urmă, incongruenţa în idei, care poate persista pe orice treaptă de civilizaţie, ca deficienţă personală", mobilul acestora reprezentând, în orice etapă, „ceea ce este în caracterul omului de a se evidenţia, trăsătura eternă proiectându-se în moravuri" (G.Călinescu, Omul şi opera, «Contemporanul», 23/ 1962). Asemenea laturi fundamentale, conchide, de data aceasta, criticul ucrainean, sunt „relevate pe deplin de teatrul contemporan al României" printr-o atentă „citire" regizorală a piesei prin „cuvenita pietate manifestată faţă de aceasta", de către Liviu Ciulei, şi printr-o interpretare scenică magistrală, nuanţată, într-un profund spirit caragialian, în care excelează actorii Petre Gheorghiu, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Rodica Tapalagă, Ştefan Bănică, Aurel Cioranu, Virgil Ogăşanu şi alţii. „Primul lucru ce sare în ochi, scria Hakkebuş, în regia lui Ciulei, este simplitatea ei organică. La ridicarea cortinei, pe scenă, într-un decor ce caracterizează realist mediul epocii (autorul căruia fiind Liviu Ciulei însuşi), debutează acţiunea unei comedii veridice, fără exagerări şi sublinieri. Situaţia tensionată şi dialogul, propuse de Caragiale, sunt suficiente pentru o expunere scenică obiectivă. Sarcasmul spectacolului se dobândeşte nu prin deformarea materiei piesei, ci prin pătrunderea în conţinutul ei. În scena când liberalul judeţean Caţavencu, experimentatul intrigant şi escroc, şantajează cu pierduta scrisoare de dragoste a prefectului local, după cuvintele „Poimâine, în momentul când voi fi proclamat de majoritatea cerută... în momentul acela vei avea scrisoarea cerută", urmează indicaţia scenică a autorului, „cu multă căldură".


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48