MANTAUA LUI GOGOL


—E mai bine la hotel, îi şopti. —Eşti căsătorit? — Tot oraşul ştie că Pablo Ronişoreanu e


burlac, râse. —Atunci ai pe cineva acasă, spuse fata. — Mergem altădată la mine, încercă să o


liniştească. — Ori mergem acum, ori nu mai mergem


niciodată. Ce era să facă? Îi era teamă că o vor găsi


pe frumoasa Cornelia în mijlocul camerei. Fata plecă supărată şi îi spuse să nu încerce


să o mai invite undeva, iar el îşi luă o cameră la hotel unde îşi făcu duş şi se masturbă îndelung. Fără asta simţi că nu ar fi putut adormi.


12. Luca Dumbrăveanu se trezi lac de sudoare,


deschise ochii, dar îi închisese repede la loc. Avusese un vis atât de real, încât nu ar fi vrut să se mai trezească. Se făcea că femeia îmbrăcată în mov venise la el. Dar nu sunase la uşă, ci parcă lunecase ca o nălucă prin uşa închisă şi intrase în dormitorul lui frumoasă şi tristă, începând să se dezbrace. El o dorea foarte mult, mai mult decât şi-ar


fi imaginat, dorea mult să o îmbrăţişeze dar îi era frică, se temea că dacă o atinge ea va dispărea… Dar ea venise goală alături de el în pat şi


începuse să-i dezmierde cu limba corpul. Lucrurile din dormitor începuseră să-şi schimbe culoarea, totul devenea luminos, strălucitor, orbitor… pe urmă au început să dispară treptat, iar el a căzut într-un fel de transă… A penetrat-o cu tandreţe şi violenţă, ea


gemea plăcut, gemea şi el, gemeau împreună, ori de câte ori ajungeau la orgasm, asudau se odihneau şi o luau de la capăt era o agonie dulce din care ar fi dorit să nu se mai trezească. Şi totuşi s-a trezit. Era doar un vis, gândi deschizând ochii şi


dintr-o dată încremeni… Pe fotoliul din pielea albă era aruncată parcă în grabă o rochie mov. Era un contrast plăcut. „Rochia ei! Deci nu a fost un vis…” Dar atunci unde este, căci lângă el nu era


nimeni. Se ridică din pat şi zări în mijlocul dormitorului o pereche de pantofi de damă. În acelaşi timp se auzi din baie cum cineva dăduse drumul la duş. Zâmbi fericit apropiindu-se de uşa băii,


ezită un pic şi în cele din urmă apăsă clanţa, deschizând uşa. Scoţând un urlet de groază, se prăbuşi la podea…


13. Dacă ar fi fost la el acasă, Pablo


Ronişoreanu cu siguranţă ar mai fi zăbovit în pat, dar fiind la hotel, era nevoit să se trezească. Trebuia să treacă pe la un editor care nu îi era chiar simpatic.


— Ia mai dă-l în mă-sa, spuse, căscând, şi


deschise televizorul. „Azi dimineaţă în jurul orelor cinci a fost


găsit mort, în apartamentul său, scriitorul Luca Dumbrăveanu, în vârstă de patruzeci şi doi de ani. Se pare că moartea a survenit în urma unui atac de cord. Vecinii săi, auzindu-l strigând, au sunat la 112 şi au forţat uşa apartamentului. Din păcate, medicii ajunşi la faţa locului au constatat decesul scriitorului…” Daduse pe alt post unde Gheorghiţă


Tudorescu vorbea despre greaua pierdere pe care a suferit-o literatura română prin moartea romancierului Luca Dumbrăveanu. — Ce Dumnezeu! strigă speriat şi începu


să se îmbrace. Epilog La înmormântarea lui Luca Dumbrăveanu,


fotograful Dragoş Ionescu îl căută pe Pablo Ronişoreanu şi îi întinse un plic. — Mi-ai cerut fotografii de la lansarea


cărţii lui, spuse Dragoş, arătând cu capul spre sicriu. — Ah da, vroia să le vadă deoarece îi


plăcuse o femeie îmbrăcată în mov care şedeaîn rândul doi, între madam Cimpoieru şi Victor Zurbăgeanu. Sper că ai făcut poze cu redactorul şef…


— Ha-ha-ha, râse scurt fotograful, au şi


fost publicate în numărul de ieri şi de azi cum de nu ai văzut?… Pablo ar fi vrut să-i răspundă că nu citeşte


cotidianul condus de Zurbăgeanu, dar se răzgândi şi deschise plicul. În toate fotografiile scaunul între madam Cimpoieru şi redactorul şef Zurbăgeanu era gol.


Simţi cum îi trec fiori pe şira spinării, dar,


revenindu-şi repede, se apropie de Victor Zurbăgeanu. — Îmi aduc aminte foarte bine! Nu, nu


stătea nimeni între mine şi doamna Cimpoieru, chiar am vrut să-l invit pe Albiceanu de la radio, dar m-am gândit că doamna îl ţine ocupat pentru cineva, deoarece îşi pusese geanta pe el.


…………………………………………………….. Se îndreptau toţi spre poarta cimitirului, în


urmă rămânea mormântul împodobit de coroane mortuare al celebrului scriitor Luca Dumbrăveanu. Pablo Ronişoreanu se întoarse şi privi


înapoi. Pentru o clipă i se păru că vede o femeie îmbrăcată în mov stând lângă mormânt. O femeie frumoasă şi tristă…


Sfârşit 44 Anul I, nr. 2, aprilie-iunie


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48