MANTAUA LUI GOGOL Mihailo MIHAILIUK


tot gîtlejul, iar la sfîrşit adăuga şi un «i-ha-ha!» cum face mînzul către iapă, înseamnă că a băut, dar dacă-n loc de asta, la urmă parcă-ar sughiţa, ei îi vîrau numaidecît, în mînă, o sticlă cu rachiu – samahoncă, să se încălzească. Tunio sugea din gîtul sticlei cam o litră, făcea un semn spre muzicanţi să- nceapă «colomeica» şi începea să ia pământul la- ndesat şi să chiuie cu veselie:


«Pe tata l-a spânzurat C-a spart prăvălia Şi eu am fost atîrnat Dar s-a rupt frînghia. Iu-iu-iu şi iu-ha-ha!»


CURCĂ FRIPTĂ AM MÂNCAT PÎNĂ MI S-A APLECAT


«Curcă friptă am mîncat şi cocoşel ardeiat


pînă mi s-a aplecat!» Fără Tunio, danţul de pe Tolocuţă nu era


danţ; era un ptiu! – şi atît. Oricît de mulţi flăcăi şi fete s-ar fi strîns la joc, oricît de mult s-ar fi strîduit ţambalagiul şi vioristul să-i zică mai cu foc, oricît de înalt ar fi fost norul de praf când se-ncingea «ruseasca» sau «tropotita», nu era acelaşi lucru! Pentru că lipsea chiuiturile lui Tunio, lipsea bătuta mărunţică şi săltată, din picioarele lui lungi, ca de cocostîrc. Cine ar mai fi putut să intre, ca un vifor, în mijlocul Tolocuţei şi să pornească jocul cu «Iu- iu-iu! şi iu-ha-ha!», chiuit peste lume atît de tare că stîrnea zarvă-n orătăniile din curţile vecine, mugetul vacilor, şi lătratul căinilor care parcă ar fi auzit urletul lupului? El, Tunio, împiciorongatul, lăţosul, năsosul care locuia, împreună cu sărmana lui mamă într-o căsuţă veche, pe o ulicioară atât de întunecată din cauza nucilor şi a salciilor bătrîne, că-ţi venea a crede că, în acele umbrişuri dese, numai michiduţă ştie să spună decît noapte bună. Puţin îi păsa lui Tunio că-i sărac. Lui îi era


drag să flăcăiască. Îmbrăcat în îţarii roşii, puţin suflecaţi, ca să i se vadă ciubotele cu carîmbi arminocă, – aduse încă de taică-său în timpul războiului, în cămaşă albă, strîmtă, încins cu brîul lat şi ciubote, cu ciucuri, de ziceai că-i o sperietoare în lanul de cânepă, Tunio apărea din ulicioara lui care dădea direct în Tolocuţă şi când chiuia odată!... muzica ataca «marşul», imediat flăcăii îi ieşeau în cale cu strigături pline de bucurie, fetele cu ţipete înveselite, fiindcă ştiau că dacă a venit Tunio, va fi un danţ de pomină! Încă de la primul chiot al lui Tunio, flăcăii


îşi dădeau seama dacă acesta a băut, sau nu, pe undeva, vreun păhăruţ. Dacă chiuitura izbucnea din


Iarba deasă pe tolocuţă, terciuită sub tălpile dansatorilor, aveau s-o pască oile, a doua zi, cu rădăcină cu tot. Tunio scoate o fată la joc. După ce-o suceşte, o- nvîrteşte şi o duce-napoi, la gard, să-şi vină în fire şi o trage pe alta în acelaşi vîrtej. Se face de miezul nopţii, flăcăii sprijină


gardurile cu drăguţele lor – perechi-perechi – dar Tunio, cu picioroangele ca de cocostîrc, nu ştie ce este oboseala. Dă roată-vîrtej prin Tolocuţă de unul singur, purtat de un dans sălbatic, al cărui ritm muzicanţii de abia îl pot prinde din urmă. Se străduiesc, îngrijoraţi, că dacă-l pierd, furia flăcăului le-ar face ţăndări instrumentele. Ei dar iată că vine şi ultimul moment al


danţului lui Tunio: se opreşte brusc, îşi pune mîinile în şolduri şi începe:


«Curcă friptă am mîncat şi cocoşel ardeiat


pînă mi s-a aplecat! Iu-iu-iuuuuu...»


Încă nu s-a stins ecoul de peste Tolocuţă al


chiuiturii şi strigăturii lui Tunio, că acesta s-a şi făcut nevăzut în întunericul ulicioarei sale. Flămânzit, poate că se va arunca precum un lup hămisit asupra zdrobiturii de cartofi cu usturoi, care-va aminti de friptură de curcă ardeiată pe care a mâncat-o o singură dată în viaţă, la o nuntă bogată din satul vecin, unde a şi auzit strigătura care zice că de atîta ospăţ, poate să ţi se aplece...


Din volumul «Fîntăna de sub piatră»,


ciclul «Întămplări bucovinene» (Traducere de Silvia ZABARCENCU)


Anul I, nr. 2, aprilie-iunie 45


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48