MANTAUA LUI GOGOL pe pălăguţa iuga de săliştea de sus şi


Dan MOLDOVAN pălăguţa


trei lucruri a făcut gheorghe izăuan după


ce a trecut pe sub poarta monumentală şi tocmai restaurată a muzeului, în noua sa lume, departe de frământările şi iluziile vieţii normale: în primul rând s-a gândit la prea iubita lui


pălăguţa iuga de săliştea de sus şi săliştea de jos; s-a gândit atât de intens încât aproape că i-a apărut în faţa ochilor obosiţi şi trişti aşa se face că a reuşit să-i revadă părul


cânepiu adunat într-o coadă bogată şerpuind de-a lungul liniei elegante a gâtului şi poposind în final între sânii frumoşi ca două mere ionatan abia pârguite; i-a revăzut ochii verzi ca iarba crudă ce cade sub tăişul nemilos al coasei, zâmbetul sincer şi curat, gropiţa din obrazul stâng o clipă imaginile măriucăi din cuhea, cu


ochii ei albaştri, senini întotdeauna şi ale anuţăi din săpânţa, cea cu dinţii de un alb ireal care scânteiau mereu în lumina soarelui, a lunii ori a stelelor încercară să se suprapună peste cel al pălăguţei dar cu un efort de voinţă reuşi să alunge aceste dulci amintiri iar chipul iubit se limpezi din nou în mintea sa.


gheorghe


izăuan se gândi cu intensitate


şi


profunzime la cea pe care o iubea şi la care aspira cu toată fiinţa sa; spera ca frumosul său gând


săliştea de jos a cunoscut-o în exerciţiul funcţiunii într-una din zilele în care încerca să stabilească cu scrupulozitate numărul ouălor din strâmtura, mărimea şi culoarea lor; îşi aduce aminte ca astăzi, deşi au trecut mai bine de trei ani, cum s-a apropiat firesc de gospodăria familiei iuga şi sprijinindu-se cu ambele mâini pe gardul de lemn care împrejmuieşte proprietatea cântărea, în gând, care ar fi cea mai potrivită abordare pentru a afla rapid şi corect situaţia ouălor din spatele gardului menţionat; era nehotărât încă dacă să opteze pentru o abordare directă, oficială ori pentru una mai puţin convenţională, care presupunea o serie de discuţii fără legătură cu obiectul muncii sale- despre vreme, boli, noroc sau destin, când o văzu pentru prima dată. trecu ca o nălucă de-a curmezişul curţii cu


să


evadeze din locul izgonirii sale, să urce uşor pe iza până la strâmtura, să treacă tiptil şi nesimţit puntea, să deschidă geamul încăperii unde visa ea fără a fi simţit nici măcar de câinele fioros ce păzeşte mereu gospodăria şi, aşa pur, să fie depus la picioarele mult visatei; spera, gheorghe izăuan, că ea va primi mesajul său sincer cu inima şi mintea deschisă, că va realiza dragostea pe care i-o poartă şi în final, va abandona totul şi va veni într-un suflet să-şi petreacă restul zilelor alături de el la muzeul-închisoare, termen pe care nu l-a mai folosit niciodată deoarece se confunda evident cu adevărata închisoare muzeu din centrul oraşului.


o găleată în mână, apoi după puţin timp traversă acelaşi spaţiu clar delimitat în sens invers; a reţinut doar năframa înflorată şi zâmbetul ei pierdut, zâmbet ce avea să-l urmărească de acum toată viaţa; într-o clipă a şi uitat motivul prezenţei sale în sat, răstignit pe gard o urmărea aproape absent, fascinat de ceva neclar încă chiar şi pentru el; ea s-a apropiat de gard şi probabil l-a întrebat ce caută, ce treabă are pe gardul lor dar neprimind vreun răspuns şi-a continuat treaba; a dat mâncare la porci şi la găini, apoi a adăpat marhăle, a aranjat un colţ al perdelei de la casa din faţă, cu alte cuvinte şi-a făcut de lucru pentru a-l vedea şi a fi văzută fără a da impresia că acesta e scopul vânzolelii sale; într-o vreme a obosit ori poate doar


s-a Foto Dan Moldovan viaţa ei. pentru ghorghe izăuan de dragomireşti,


bocicoel şi ieud întâlnirea cu pălăguţa iuga a fost un moment de cotitură; privirea lui magnetizată o urmărea instinctual, înregistra amănunte de care nu era pe deplin conştient: ochii verzi precum iarba speriată de


gândul morţii, gropiţa din obrazul stâng, părul cânepiu prins într-o singură dar admirabilă coadă ce îi sporea senzualitatea juvenilă, mersul elastic ... ca prin vis înregistră zadia cu dungile ei


alternative roşii şi negre şi îi trecu prin cap că Anul I, nr. 2, aprilie-iunie 25


obişnuit cu prezenţa lui astfel că nu i-a mai dat atenţie şi a continuat să-şi vadă de


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48