MANTAUA LUI GOGOL PROZA Ştefan DORGOŞAN


„politici”. Viaţa lor e mai pretenţioasă decât a ta. Tribunalul militar te mănâncă. Se duce armata de râpă cu asemenea ofiţeri de cârpă! Aliniaţi-vă uniforma la nasturi pe linia de gravitaţie! Dobito… Unde e mândria voastră? - Amor patriae nostra lex! - Ce-ai zis, bă? Nenorocitule! Eu îţi


vorbesc de ţară şi tu te f… în ea? Să facem amor cu lex? Adicăăă?... Prezervative vrei să zici? Nu-ţi plac patru copii ca la Decret? Eşti împotriva ordinii de stat! Ori mă crezi prost? Îţi arăt eu amor la pielea goală: trei zile la frecat closetele! M-am simţit obligat, ca viitor ofiţer, fiind


Născut: 17 august1948 în Constanţa. Studii


universitare şi specalizări: agronomie, jurnalism, economie, sociologie, statistică, istorie. A desfăşurat vreme de patru decenii activitate publicistică şi editorială. Romane: Ascensiunea (1989), Camera roşie cu dragoste (1992), Călae (2003), Ofranda (2005), Caravana elefanţilor (2005), Pasagerul (2008), Sfinţii


(2011),


Profesoara de Maniere (2011). Distincţii: premii ale ziarelor Scînteia tineretului şi Tineretul liber, diplome şi medalii ale Congresului Spiritualităţii Române, Ligii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni şi Societăţii Române de Statistică, Premiul Clubului de Proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.


GRĂDINA CU EGHILEŢI


…„Doamne, ce tânăr eram!” Pe vremea când Colonelul lucra la Canal,


ca proaspăt locotenent în paza militarizată a lagărului, mai trecuse printr-o asemenea împrejurare. Nici acum nu-şi poate ierta faptul că se dovedise incapabil să vadă crima. În sinea lui recunoştea că avea mari lipsuri la istorie şi despre multe chestiuni politice, dar nu se recunoştea a fi mancurt. Ofiţerii aveau o scuză: executau ordine! Dacă nu era ţăranul ăla, Călae, ar fi ratat ancheta. Nu-i dă pace gândul indelebil cu chipurile celor doi tineri, băiatul blond şi fata tuciurie, găsiţi morţi în cariera de piatră abia muşcată cu târnăcoapele în talpa dealului plin de canarale calcaroase, undeva, pe lângă Medgidia… Îşi reveni brusc. Zise cu voce autoritară, puternică spre


pluton: - Dobitocilor! Călcaţi atent. Nu mişcaţi


pietrele din loc! Aduceţi reflectoarele. Linişte în front! Ce te râzi elev-ofiţer? Faci pe tine dacă-ţi crapă o zebră în dispozitiv! Ocnaşii sunt importanţi


30 Anul I, nr. 2, aprilie-iunie


favoritul Colonelului, să intervin în ajutorul colegilor care o scrântiseră evident: - Tovarăşe Colonel, permiteţi să raportez! - Permit elev Dorgoşan! - La instrucţia de front ni s-a spus că


onoarea militarului este să-şi apere patria. În latină „Amor patriae nostra lex” înseamnă „Iubirea patriei este legea noastră!” - Ahaaa…? Aşaaa…! Revoc... Dinspre undeva, din spate, auzii şoptit: - Boule! Cine te-a pus să te bagi? Ne-ai


stricat „jucăriile”! Colonelul, pe care noi îl credeam surd,


interveni cu aplomb: - Aşa-i, aşa-i: viaţa este o jucărie pe care


destinul o strică cum vrea muşchii lui! Teoria ca teoria, dar practica ne omoară! Uneori jucăria nu se repară niciodată. Bă, voi sunteţi viitorii ofiţeri ai armatei, sau ce mama dracului? Mi-am zis în gând: căcănari nenorociţi, v-o


trag eu cu prima ocazie! Ceea ce nu înţelegeau cei din jurul meu era un lucru elementar: nu vroiam să-i scot din rahat pe ei, ci ca să-mi apăr interesele mele. Noi vom fi viitorii miliţieni, criminalişti şi procurori! Până atunci… Soarele dogorea cumplit. Parcă se


schimbase clima. Nimeni nu sufla un cuvât, chiar dacă în mediile selecte se vorbea despre explozii solare, nucleare, păduri uscate, izvoare secate, gheţari topiţi anapoda, râme gigant adică despre război biologic şi climatic. …Ăsta e nebun! Se crede încă pe vremea


burgheziei. Nu ştie că, acum, în socialism, armata e a poporului. Omul este cel mai preţios capital. Nu mai sunt capitaliştii, sau dus crimele de altădată... Auzi: vrea reflectoare! Ziua în amiaza mare? Vrea să facă film! Amor fatal! E nebun... …Taci, dracului, că te aude şi ne bagă la


bulău! M-am săturat de cartofi şi spălat closete… …Bă, fraierilor, v-a căzut pleaşca în mână


şi voi îi daţi cu piciorul! Dacă moşul rezolvă cazul ăsta, luaţi de-a moaca o steluţă în plus…


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48