MANTAUA LUI GOGOL VIAŢA SI TRAGEDIA LUI IAREMA BAIRAK Vasile GORBATIUC


(Director al Muzeului literaturii ucrainene din regiunea Hmelniţki) Începerea acestor cercetări a fost


determinată de apariţia unui articol în revista literar- culturala «Naş holos» editată de Uniunea ucrainenilor din România (septembrie,1990). Revista în cauză, împreună cu alte publicaţii, a ajuns în posesia Muzeului literaturii din regiunea Hmelniţki datorită lui Ivan Grigorovici Bezruciko, născut în ţinutul Kameneţ, locuind în prezent în Bucovina. O pagină din revistă a fost dedicată poetului anilor 40 ai secolului trecut, Iarema Bairak (numele său adevărat fiind Hariton Borodai ). Sub criptonimul M.M., în


spatele căruia se pare că se află redactorul jurnalului Mihailo Mihailiuc, este prezentată viaţa tragică a poetului din creaţia căruia au fost selectate câteva poezii şi nuvela «Zoik sered noci» (Ţipăt în miez de noapte), parte din ciclul «Din cronica anilor 1933».


Hariton Borodai s-a


născut în ţinutul Poltava dar a trăit o perioada şi în Podolia, lucrând în redacţia ziarului «Podolyanen». Acest fapt, cât şi deosebitul său talent literar, m-au impresionat profund, stârnind o curiozitate deosebită. Doream să aflu mai multe despre acest necunoscut scriitor în Ucraina, cât împrejurările morţii


şi sale


premature. În mod special, vroiam să descopăr moştenirea sa literară pe care să o public. Scrisoarea pe care am expediat-o revistei în România, a rămas fără răspuns. Am fost nevoit să caut alte căi. În speranţa că voi afla mai multe date


biografice ale poetului de la cititorii ziarului «Zorea Poltavscene», am publicat aici povestirea despre Hariton Borodai însoţită de o selecţie de poezii. Şi, într-adevăr, am primit răspuns de la o cititoare, care a precizat anul naşterii poetului, comunicând faptul că doua surori ale poetului-Galina şi Nastasia- sunt în viaţa.


Mai tărziu, cu sprijinul colegial al poetei


Lidia Vitzeni, şefa secţiei de cultură şi artă a ziarului, am publicat nuvela «Zoik sered noci». Concomitent, am cercetat colecţia ziarului


«Podolyanen» din Arhivele statului, unde am găsit multe articole semnate de Hariton Borodai sub diferite pseudonime, inclusiv în jur de 20 poezii. De numele lui Iarema Bairak am dat şi în alte publicaţii


şi documente. În sfărşit, am hotărât sa merg în Bucovina la Berehomet, unde cândva a trait Hariton Borodai. Am stabilit până şi data plecării. Cu toate acestea, cercetările mele au


căpătat un sfărşit pe cât de neaşteptat, pe atât de fructuos. Din România a sosit în Kamineţ Podolsk fiul poetului, Ostap Borodai-Şandru care a dăruit redacţiei ziarului «Podolyanen» câteva exemplare ale carţii «Stryvojeni zori» (Stele înfricoşate) cuprinzând moştenirea literară a tatălui său, cât şi povestea vieţii şi morţii sale tragice. Despre această vizită eu am aflat de la cercetătorul istoric Oleg Budzei de la care am obţinut pentru muzeul nostru un exemplar al carţii. Oare cercetarile au ajuns la capăt? Nu, mai


există unele aspecte neelucidate. A sosit timpul să adunăm toate informaţiile despre poetul Iarema Bairak şi să le prezentăm cititorului ucrainean. Într-o poezie despre


copilăria sa, poetul aminteşte răul Holtava. Se pare că satul sau se găsea în apropiere. Iata încă un punct de reper: «Doi arţari din o tulpină, După şcoală, în sat cresc.» Unde foşneau arţarii sub


care muza poetului Iarema Bairak îi dădea primele ocoale? Hariton Borodai s-a


Iarema Bairak


născut pe 11 octombrie 1913 în satul Bairak, raionul Dikanka, regiunea Poltava într-o familie de cazaci săraci cu zece copii. A absolvit Institutul pedagogic din Poltava. Anul școlar 1940/1941 îl găseşte la Şcoala generala de 7


clase din Berhomet/Siret (aceasta era denumirea de atunci a localitaţii ). Aici, în Bucovina cedată URSS, au fost repartizaţi mii de specialişti trimişi de Uniunea Sovietica pentru asimilarea noilor teritorii.


Data cea mai timpurie care indică scrierea


unei poezii («Ranok») – aprilie 1939 – demonstreaza că Hariton Borodai şi-a încercat forţa poetica încă în ţinutul său natal. În Bucovina inima i-a fost furată atât de frumuseţea deosebită a acestui ţinut, cât şi de mai tănâră cu 3 ani învăţătoare Miroslava Copaciuc. Părinţii ei, Ioan şi Elena Copaciuc, au sosit în satul huţul Berhomet ca învăţători când Miroslava avea numai patru ani. Ei s-au integrat activ în viaţa culturala a satului, cu deosebire în activitatea Casei de citit «Ukrainska besida», a corului şi a cercului dramatic. În acest mod, încă din copilărie, Miroslava s-a apropiat şi a îndrăgit cultura ucraineana cât şi cultura locală


Anul I, nr. 2, aprilie-iunie 23


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48