MANTAUA LUI GOGOL Primul său volum, „Poeme lirice”, îl


publică la Kiev, în 1911, iar în a doua carte, „Irizări de vise” (1913), Voroni se orientează spre estetism şi autoîncântarea eroului liric. Este unul dintre primii care introduce în poezia ucraineană ideaţia urbană, acceptă şi promovează unele motive inovatoare ale poeziei europene, care contrapun inspiraţia poetică şi cotidianul. Creaţia lui Voroni reprezintă desprinderea de tradiţia folclorică, formele şi metrica sa fiind mereu în modificare. Are poeme în care ia în derâdere limitarea naţională, pseudopatriotismul, esenţa lui antiumană, antimorală. Întemniţat în anul 1934, executat, prin împuşcare, la 7 iunie 1938.


FIARA


În zori oraşul prinde a vui, Lume trezită de sirene;


Fier, piatră, aramă şi sticlă Răspund în ecouri viclene.


Trăieşte din nou, se dezlănţuie Fiara cu o mie de capete!


Mikola VORONI (1871–1938) Mikola Voroni (a mai semnat cu


pseudonimele şi criptonimele: Arlechinul, Eternul Oleg, Homo, Sirius, Kondratevici ş. a.) s-a născut în regiunea Ekaterinoslav în familia unui meseriaş, mama însă i se trăgea din spiţa unor iluminişti din sec. 17-18, printre care şi P. Kolacinski, rector al Universităţii din Kiev. A învăţat la şcoala reală din Harkov, de unde este exmatriculat din cauza legăturilor sale cu narodniciştii, a lecturii şi difuzării literaturii interzise de cenzură. Trei ani se află sub supravegherea poliţiei, cu interzicerea de a studia în instituţiile de învăţământ superior din întreg imperiul rus. Frecventează cursuri de filosofie la universităţile din Viena şi Lvov. Lucrează ca bibliotecar, corector de ziar, regizor de teatru, actor în Ekaterinodar, Harkov, Odessa, Cernigov. În 1910 se stabileşte la Kiev, activează în teatru, predă în şcoala teatrală. Nu acceptă revoluţia din octombrie şi, în


1920, emigrează, locuind la Varşovia, unde se apropie de importanţii poeţi polonezi Julian Tuvim şi Leopold Staff. Curând se stabileşte la Lvov, iar după reîntoarcerea în Ucraina (1926) profesează pedagogia şi teatrologia. Primele versuri le scrie pe când era elev al


şcolii reale din Lvov; debutul în presă – în 1893. În anul 1901 publică în „Buletinul de literatură şi ştiinţă” o scrisoare deschisă cu caracter programatic, ce invită scriitorii să colaboreze la almanahul „care, prin conţinut şi formă, poate contribui la apropierea de noile curente şi direcţii literare”.


6 Anul I, nr. 2, aprilie-iunie


Viaţa ei – vertij clocotitor Spăimos şi fascinant în toate.


Ea îşi spulberă praful des Peste palate şi cocioabe


Şi parcă un carnaval fastuos Trece peste scrum şi cadavre.


În toate e groaznică chemare, Şi triste, vibrante antifoane,


Muzică, dans şi culoare Gemete şi blesteme-milioane...


Şi sânge, şi lacrimi fără speranţă, Şi aur, şi flori, podoabe precare,


Şi tină, şi mucegai, şi gunoi Şi pietre alese, rare, oricare.


Aceasta e viaţa ce joacă şi arde În irizări scânteietoare,


Cu toate culorile descătuşate Pe cheiuri cu valuri plescăitoare.


Fiara vrea să mănânce! Să trăiască! Să tacă fiara nu e în stare, –


Şi urlă, dezlănţuită, urlă Pentru că e flămândă, a disperare!


Tremură de mişcările suspendate, Se revarsă în voci şi furii


Întregul oraş cu ziduri de piatră, Prins în reţea de cabluri-mii.


1920


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48