MANTAUA LUI GOGOL


acestea reprezintă de fapt succesiunea viaţă- moarte, poate chiar concepţia arhaică a tribului primordial marmaţian că după moarte ciclul vieţii se reia în anumite condiţii, că o succesiune de întuneric şi lumină guvernează viaţa omului dacă respectă riturile şi canoanele străbune; de altfel, era convins că tribul marmaţian încerca să transmită peste veacuri cunoştinţele sale primare şi esenţiale totodată prin intermediul simbolisticii portului şi al încrustaţiilor în lemn. dar spre o nouă viaţă sau spre viaţa


veşnică tindea marmaţianul? asta nu era încă clar în mintea buimăcită de dragoste a lui gheorghe, astfel că tresări atunci când tata fetei, o namilă de doi metri şi ceva, se apropie cu paşi rari, apăsaţi de gard şi zise cu glas gutural, neutru:


amu du-te hăt că aici nu îi găsi ceea ce cauţi! abia atunci observă gheorghe că bolta


înstelată strălucea deasupra capului său şi sesiză o uşoară furnicătură prin braţul drept, nemişcat de ore întregi; o lampă doar lumina slab, nesigur încăperea în care, cu siguranţă, pălăguţa se gândea la el, restul casei era atârnată de beznă. bineînţeles că întâmplarea a făcut rapid


ocolul satului, apoi a marmaţiei; tatăl pălăguţei simţi nevoia să se fălească cu frumuseţea fiicei sale, cauzatoare de victime nătânge şi fără demnă atitudine, deh, orăşenii ăştia... avea să afirme el la un moment dat în timp ce urmărea cu ochii peştioşi limpezimea rachiului din paharul nu tocmai pur pus la dispoziţie de crâşmarul vasile bârsăoan de bârsana; înconjurat de admiratori, cu siguranţă nesinceri, ion iuga de săliştea de sus şi săliştea de jos a făcut cinste întregii adunări care, cu aparent respect asculta relatările greu de crezut despre marele numărător de ouă aninat de gardul dumnealui zi de vară până-n seară. colportarea poveştii a fost susţinută şi de


bătrâna anghelina stan de săpânţa, vindecătoarea satului care, deşi stătea pe cealaltă vale avea să povestească cum gheorghe izăuan de dragomireşti, bocicoel şi ieud a horit de dimineaţă până s-a lăsat răcoarea înserării sub poarta frumoasei pălăguţa, cu atâta jale încât frunzele prunului din dreapta porţii au început să se usuce înainte de vreme şi să cadă una după alta în ritmul tânguitor al horii


frunză-n prun, frunză sub prun ieşi mândruţă până-n drum...


că ar fi obţinut un surâs ca un trofeu din partea alesei inimii dar aceasta chicotea în casă,


ar fi îngânat nefericitul amorez în speranţa în timp ce


lupu godja a lui văsălie de peste vale o strângea în braţele sale imense, îi mângâia pătimaş sânii pietroşi şi îi umezea buzele cărnoase cu sărutările lui neruşinate.


26 Anul I, nr. 2, aprilie-iunie


-------------------------------------------------------------- DOR DE MARAMUREŞ


------------------------------------------------ de M.H.T.


„De s-ar face dealul şăs Şi calea bună de mărs De la străini ca să ies;


De sa-r face dealul luncă Şi vremea bună de ducă De ls străîni să mă ducă”


Veche strigătură din Maramureş


Maramureş dor dulce amar, Monumentale porţi, cresc din ţărână, Dar ne vedem din ce în ce mai rar Şi credemp că nu mi–e la îndemănâ.


Tot ard ca un martir pe rug, Însoţit de dor, pe un’ m-aş duce Şi în fiecare seară în amurg Eu devin rob al dorului răscruce.


La casa strămoşescă în pridvor, Mai arde-n grindă trist lămpaşul. De tine Maramureş îmi este dor, Tu iartă-mă că m-a furat oraşul.


dar, gheorghe continua să horească


sfâşietor, sunetul vocii sale despica bezna oblic şi ajungea la urechile tinerelor văduve, ori a nevestelor neglijate şi un oftat adânc se ridică discret spre cer; în iestimp, gheorghe, cu geana agăţată de o


stea, horea şi uneori lăcrima din ochiul drept, anghelina fiind convinsă că acesta a fost momentul în care suferinţa lui s-a metamorfozat în lacrimi pentru întâia oară; în iestimp, gheorghe continua să vadă ca


prin vis părul cânepiu adunat într-o coadă bogată şerpuind de-a lungul liniei elegante a gâtului şi poposind în final între sânii frumoşi ca două mere ionatan abia pârguite; i-a revăzut ochii verzi, ca iarba crudă ce cade sub tăişul nemilos al coasei, zâmbetul sincer şi curat, gropiţa din obrazul stâng...


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48