MANTAUA LUI GOGOL …E prea bătrân să-l mai facă general. N-


are pile la Prezident!... …Am auzit că a fost legionar... …Atunci erau toţi.Pe puşcăriaşi îi făceau


membri de partid. Care jurau credinţă pe steag îi făceau militari, securişti, turnători, informatori, spioni…


Colonelul: Bă!!! Pune cataroiul la loc, că-


nvie ţiganca şi ţi-o pune… …Ce-i ăla cataroi? …Un pietroi mai mare, de calcar, prostule.


Nu e stâncă de granit! Habar n-ai de geografie. Cum dracu citeşti o hartă strategică? Ha! Ha! Ha! Nici nu şti ce-i aia?!? Te uiţi ca mâţa în calendar! ...A venit gustareaaa!…


Origini sănătoase …Dacă ar fi numărat de


câte ori a înfipt cuţitul în gâtul mieilor sacrificaţi de Paşte, sau ar fi ţinut socoteala porcilor tăiaţi de Crăciun, probabil că lui Călae, bunică-miu, i-ar fi fost greu să stea cuviincios în faţa lui Dumnezeu. Era un bun enoriaş, dar nu era religios în puterea cuvântului. Povara pământului, plin de bolovani noduroşi din coralii sarmatici şi înfipţi în dealurile dobrogene, i-a atârnat greu, fizic vorbind, i-a îndoit spinarea, înecându-i sufletul într-o tuse seacă. E drept, fuma, dar nu mult să-l sufoce! A prididit boala, fiind vânjos. Eu am încercat, dar nu am mai avut timp să-i iau apărarea. Ţara a căzut pe mâna friponilor.


Călae nu înţelegea ce vroiau comuniştii


care îi strânseseră pogoanele arabile şi viile, caii şi celelalte vite laolaltă cu ale sărăntocilor şi puturoşilor, care după ce că nu aveau mai nimic nici imima nu le dădea ghers la muncă. Într-un sfert de viaţă, ţărani se stingeau prin ungherele satelor părăsite: caliciţi de colectivizarea forţată, obligaţi să facă naveta la oraş pentru munca în fabrici, cu copiii şi nepoţii plecaţi aiurea din vatra satului, fugiţi sau împinşi de nevoi printre stăini, în căutarea unui trai omenos. La sapă nu se înghesuia nimeni. Munca la


creat pe om, dar nici lenea nu a omorât pe nimeni. Aşa protestau ţăranii. Tacit. Se ascundeau în huceaguri. Câmpurile se pustiiseră, livezile căzuseră în paragină, păşunile se umpluseră de muşuroaie. Nu era război, dar lumea arăta devastată ca după bombardament. Doar la şosea se vopseau gardurile şi pomii. Tarlalele se arau de ochii lumii. În miezul câmpului era vraişte de buruieni. Munca o făceau elevii şi studenţii, funcţionarii şi muncitorii. Mâna pe lopată şi recolta se culegea numai sub ameninţare. Molozul înflorea la tot pasul! Când situaţia se împuţea, intervenea armata. Victor, taică-miu, nu a fost în stare să-mi povestească întâmplările astea când statele ajunseseră prăpădenie, iar partidul scotea forţat lumea la muncă în agricultură. Am luat totul pe cont propriu, riscând să aflu şi ceea ce nu trebuia, adică minciuni sfruntate aruncate cu nonşalanţă în


istoria neamului, care se asemăna cu o troacă plină cu stârvuri. Am ratat o mie de ani. Cinci secole ne- au ţinut turcii. Independenţa paşoptistă am vândut-o unui neamţ falit, ai cărui urmaşi au pierdut tot ce am câştigat în Războiul de Independenţă şi Marea Unire. Acum, împărţiţi în două, vorbim americăneşte, chiar dacă factura de gaz o plătim în est.


Nimic normal. Dezvoltare atipică. Viitor


incert. Politică pe apucate. Ţară cu mers anapoda. Popor întâmplător! Analfabet! Pitit în cocine de chirpici sau cuşti de beton, habar n-avem de Antonescu, Bibescu, Dej, Ceauşescu, Iliescu, Băsescu, Constantinescu. Au trecut ca vântul pe lângă frunze: era preşedinte Constantinescu, dar mulţi nu ştiau că Ceauşescu fusese împuşcat! În văgăuni, poporul îşi mânca, inconştient, sărăcia cu lingura, îndobitocit de propagandă. Ţăranii au fost, vreme de secole, primii sacrificaţi fără milă. Apoi ceilalţi: meseriaşi, profesori, doctori. Bunică-miu spărgea la canarale piatră pentru nevoile proprii din gospodărie şi tăia, în continuare, miei şi porci, nu numai de Paşte şi Crăciun. Avea trei gospodării, cinci ogrăzi, şapte case, trei grajduri şi cinci saivane, patru grădini, păsări, oi, porci, vaci şi cai de se plictiseau funcţionarii de la Registrul Agricol să-i numere... De aceea, în momentul în care Călae şi


Victor au fost acuzaţi (de atitudine ostilă împotriva noii orânduiri!), eu, ca prostul, fiind luat pe nepregătite, nu am mişcat un deget pentru a-i apăra. Eram tânăr ofiţer, în curs de îndoctrinare. La facultate, fiii de muncitori aveau prioritate. Dosar bun! Propagandă deşănţată! Treceam pragul unei anumite condiţii sociale, pe care cei mai mulţi nu o sesizau, iar atunci când o realizau nu o recunoşteau! Fiii satului dădeau bir cu fugiţii. Din clasa muncitoare (tatăl), împreunată cu ţărănimea (mama), deveneam un produs intelectual (eu), cu şanse de a deveni, cel puţin, clasă mijlocie, dacă nu cumva general. Mulţi idioţi au făcut carieră, şi pe lângă ei mulţi alţi lingăi, cu Dosare trucate, în fond maşinaţii politice. Puterea nu are definiţie! E alunecoasă. Un fel de energie neconvenţională! Totul este să nu stai în calea ei. Trebuie să înveţi să te foloseşti de ea. Ca la surfing. E riscant. Face victime. Fereşte-te! Procesul a fost închis şi dosarul clasat. Vremurile erau agitate. De aceea Călae şi


Victor deveneau, cu fiecare zi tot mai îngăduitori. Uneori chiar circumspecţi. Faţă de mine, în primul rând. Erau atei, dar nu ştiau ce este asta. Nu spuneau că luptă contra lui Dumnezeu! Alţi atei susţineau că Dumnezeu nu există, deci n-ai cum să lupţi împotriva cuiva care nu este. Poate cu himerele. Erau necesare câteva clarificări. Referatul meu la învăţământul politico-ideologic de masă fusese bine primit, cu toate că am precizat: „Cine nu-şi cunoaşte istoria are două şanse; ori moare în groapa altuia, ori crapă cu dreptatea în braţe.”


Anul I, nr. 2, aprilie-iunie 31


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48