gineco
ro
biologie moleculară
Figura 2. LSIL şi koilocitoză
Figura 3. Ki-67
proteine celulare, putând contrib­ui la HPV transformate. Hormonii steroizi de E 6 şi E 7, rezultate din transcrierea
transformarea celulară. E 7 se leagă de estrogeni şi progesteronul pot creşte virală activată în prezenţa oncogenelor
pRB determinând hiperproliferare şi nivelurile apoptozei induse de E 2 şi ras, poate explica în parte cooperarea
induce un proces de duplicare anormală E 7
(4)
. dintre aceste oncogene celulare şi virale
a centrozomului care este independent Mutaţiile ras, care se produc într­un în transformarea celulelor umane.
de inactivarea pRb­ sau a unui memb­ru sub­set de cancere cervicale, pot Biomarkerul p 16 este foarte util în
din familia genelor pRb­
(2)
. contrib­ui la patogeneză. Astfel, s­a diferenţierea NIC de leziunile reactive.
Există evidenţa unei creşterii a ob­servat că proteina codificată de Cum exprimarea lui p 16 este realizată
stab­ilităţii ADNm E 6/E 7 HPV 16 E 7 a HPV 16 pe lângă afectarea con­ printr­un feedb­ack negativ dependent
după integrare, iar alterări specifice trolului creşterii celulelor­gazdă, prin de pRb­, inactivarea continuă a pRb­ de E 7
ale exprimării genice ale celulelor­ legarea de proteina pRb­ contrib­uie HPV determină o creştere a concentraţiei
gazdă sunt detectate după integrarea şi la menţinerea fenotipului malign p 16. Astfel, creşterea concentraţiei p
genomului HPV. Aceste experimente prin modularea expresiei CMH­1 cum 16 poate explica displazia indusă de
sugerează clar că exprimarea continuă este cazul oncogenei c­myc. Acest HPV
(9)
.
a E 6/E 7 în neoplasmele cervicale complex care s­a format pRb­­E 7 poate Ki­67 este unul din b­iomarkerii
este necesară menţinerii fenotipului cauza hiperexpresia c­myc. C­myc, pe cei mai predictib­ili ai proliferării ne­
transformat. lângă rolul său în controlul creşterii oplazice cervicale. Determinarea imu­
Infecţia HPV singură nu este su­ şi proliferării celulare, contrib­uie la nocantitativă a lui reprezintă un diag­
ficientă pentru a induce cancerul menţinerea fenotipului malign prin nostic adjuvant în gradificarea NIC.
cervical, dar şi alţi factori, cum ar fi modularea expresiei CMH­1. Comb­inaţia dintre indicele de stratificare
hormonii steroizi se pare că au rol în Oncogenele E 6 şi E 7 pot coopera (IS) ­ care arată cât de profund sunt
stab­ilirea şi/sau progresia acestei b­oli. cu oncogenele ras în celulele epiteliale localizaţi nucleii Ki­67 pozitivi în epiteliu
Proteina E 2 are rol în replicarea virală umane transformate, iar oncogena Ha­ (cu cât este mai mare SI, cu atât este mai
şi modularea expresiei genei virale, pe ras induce activitate transcripţională grav gradul NIC) şi numărul de nuclei
când proteina E 7 HPV 16 este implicată a promotorului viral, determinând o Ki­67/100 µm de memb­rană b­azală
în transformarea celulară. S­a ob­servat creştere de 2­3 ori a transcriptelor E6/ este setul discriminativ cel mai b­un
că amb­ele proteine E 2 şi E 7 pot induce E7. Astfel, Ha­ras reglează expresia care diferenţiază cele trei tipuri de NIC.
moartea celulară apoptotică în liniile oncogenei HPV prin modularea activităţii Prezenţa Ki­67 în b­iopsia de col indică
celulare transformate non­HPV şi cele AP­1 şi sugerează că nivelurile crescute progresia leziunilor incipiente în NIC 3
(8)
.
Bibliografie
1. Van de Velde N., Brisson M., Boily M.C. (2007). Modeling Human Papil- 6. Park R.B., Androphy E.J. (2002). Genetic Analysis of High-Risk E6 in Episomal Main-
lomavirus Vaccine Effectiveness: Quantifying the Impact of Parameter tenance of Human Papillomavirus Genomes in Primary Human Keratinocytes. J.
Uncertainty. Am J Epidemiol 165: 762-775. Virol. 76: 11.359-11.364.
2. Liu X., Clements A., Zhao K., Marmorstein R. (2006). Structure of the Human 7. Liu X., Yuan H., Fu B., disbrow G.L., Apolinario T., Tomaic V., Kelley M.L., Baker
Papillomavirus E7 Oncoprotein and Its Mechanism for Inactivation of the C.C., Huibregtse J., Schlegel R. (2005). The E6AP Ubiquitin Ligase Is Required
Retinoblastoma Tumor Suppressor. J. Biol. Chem. 281: 578-586. for Transactivation of the hTERT Promoter by the Human Papillomavirus E6
3. Pyeon d., Lambert P.F., Ahlquist P. (2005). Production of infectious human Oncoprotein. J. Biol. Chem. 280: 10.807-10.816.
papillomavirus independently of viral replication and epithelial cell dif- 8. Kruse A.J., Gudlaugsson E., Helliesen T. et al. Evaluation of prospective, routine ap-
ferentiation. Proc. Natl. Acad. Sci. USA 102: 9.311-9.316. plication of Ki-67 immunoquantitation in early CIN for assessment of short-term
4. Villa L.L., 1997. Human papillomaviruses and cervical cancer. Adv. Cancer Res. 71:321-341. progression risk. Anal Quant Cytol Histol 2004; 26:134-40.
5. Jeon S., B.L. Allen-Hoffman and P.F. Lambert,1995. Integration of human 9. Klaes R., Friedrich T., Spitkovsky d. et al. Overexpression of p16(INK4A) as
papillomavirus type 16 into the human genome correlates with a selective a specific marker for dysplastic and neoplastic epithelial cells of the cervix
growth advantage of cells. J. Virol. 69:2.989-2.997. uteri. Int J Cancer 2002;92:276-84.
pag. 120 Vol. 3, Nr. 2 /mai 2007
Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68