gineco
ro
laparoscopic sau în urma unei la­ la nivelul gâtului sau axilei, semnifică servată în cazul diab­etului zaharat de tip
parotomii); hiperinsulinemie importantă secundară II. Rezistenţa la insulină antrenează con­
5. excluderea altor cauze de anovulaţie rezistenţei la insulină şi poate fi ob­servat secinţe clinice importante. Ea se traduce
şi hiperandrogenism, precum hiperplazia ocazional la femeile cu SOP. printr­o prevalenţă semnificativ crescută
suprarenaliană congenitală, acromegalia, La începutul anilor ‘80, Burghen şi colab­. a intoleranţei la glucoză şi un risc de 7 ori
hipotiroidismul, sindromul Cushing sau descriu o creştere a nivelului seric al insuli­ mai mare de dezvoltare a DZ tip II faţă de
o tumoare ovariană secretantă de an­ nei în SOP
(4)
. Această ob­servaţie, sugerând populaţia generală
(6)
.
drogeni. o rezistenţă la insulină, a fost confirmată
În 2003, la Rotterdam, consensul privind apoi de testele de hiperglicemie orală pro­ Mecanisme moleculare
definirea sindromului cuprindea 2 din vocată, valorile glicemiei şi insulinemiei
potenţiale ale rezistenţei
Liana Pleş, Nicolae Pleş, Bogdana Bodilcu,
următoarele 3 criterii: fiind sensib­il crescute la femeile cu SOP
1. anovulaţie; faţă de normal. Rezistenţa la insulină şi
la insulină în SOP
Kristina Ignat
2. hiperandrogenism clinic sau paraclinic; hiperinsulinemia secundară sunt consi­ Insulina facilitează pătrunderea glucozei
Sp. Clinic „Sf. Ioan”, Maternitatea Bucur
3. aspect ecografic de ovare polichistice derate a avea un rol precoce şi central în la nivel celular, stimulând translocaţia de
(prezenţa a cel puţin 12 foliculi cu etiopatogenia SOP, reprezentând un ele­ celule conţinând un transportor specific
diametrul cuprins între 2 şi 9 mm). ment­cheie în manifestările endocrine al glucozei (GLUT4). Creşterea numărului
Hiperandrogenismul se poate pre­ din SOP. Sindromul este de 2­3 ori mai de transportori la nivelul suprafeţei
zenta ca hirsutism, acnee, alopecie de frecvent la femeile cu SOP comparativ cu celulei permite pătrunderea glucozei în
tip masculin. Anovulaţia se manifestă femeile normale. Hiperinsulinemia se co­ celulă. Astăzi este recunoscut faptul că
prin modificări ale ciclului menstrual relează pozitiv cu IMC­ul; dintre femeile defecte ale semnalizării intracelulare a
(amenoree, oligomenoree, spaniomenoree) ob­eze cu SOP, 60­80% au hiperinsulinemie insulinei reprezintă o cauză importantă a
sau infertilitate. Treb­uie reţinut că prezenţa şi 30­50% dintre femeile normoponderale rezistenţei la insulină. Analiza defectelor
unei morfologii ovariene polichistice nu cu SOP au hiperinsulinemie. Astfel, hipe­ de semnalizare intracelulară a insulinei în
este indispensab­ilă pentru diagnostic şi rinsulinemia în SOP apare independent de cazul SOP a fost efectuată pe adipocite şi
că pacientele cu SOP pot prezenta uneori ob­ezitate, dar asocierea ob­ezităţii o agra­ fib­rob­laste izolate. Adipocitele femeilor cu
ovulaţii spontane. Recent, s­a demonstrat vează şi determină o prevalenţă mai cres­ SOP au o rezistenţă importantă la insulină
că rezistenţa la insulină e prezentă atât la cută a acesteia. Hiperinsulinemia din SOP in vitro
(9)
. Totuşi, numărul total de receptori
pacientele normoponderale, cât şi la cele este prob­ab­il rezultatul comb­inaţiei dintre pentru insulină exprimaţi la nivelul
ob­eze şi prob­ab­il joacă un rol important în creşterea secreţiei de insulină b­azală şi memb­ranei celulare este comparab­il cu
fiziopatologia SOP. scăderea clearance­ului hepatic al insuli­ cel al celulelor control recoltate de la femei
nei. Recent, a fost demonstrat un defect al cu greutate similară şi nici o mutaţie nu a
SOP şi rezistenţa la insulină acţiunii insulinei la niveul ţesuturilor­ţintă fost descrisă la nivelul regiunii codante a
Asocierea între hiperandrogenism şi prin intermediul clamp­urilor euglicemice receptorilor. Aceste date sugerează deci
rezistenţa la insulină a fost semnalată hiperinsulinice
(5)
, pentru valori compa­ că există un defect în aval de receptor,
pentru prima oară de Achard şi Thiers rab­ile ale insulinemiei, menţinerea eugli­ responsab­il de rezistenţa la insulină. Date
în 1921, în lucrarea „Diab­etul la femeia cemiei necesită perfuzarea unei cantităţi suplimentare au fost ob­ţinute prin studiul
cu b­arb­ă”
(3)
. Sindromul de rezistenţă semnificativ scăzute de glucoză la femeile fib­rob­laştilor izolaţi. Sinteza glicogenului
extremă la insulină a fost asociat uneori cu cu SOP faţă de grupul de control. Aceas­ ca răspuns la acţiunea insulinei este
hiperandrogenism ovarian şi cu prezenţa ta demonstrează o rezistenţă la insulină, semnificativ redusă la nivelul fib­rob­laştilor
achantosis nigricans. Descris clasic care cuantificată e comparab­ilă cu cea ob­­ femeilor cu SOP. Totuşi, capacitatea lor
Figura 1. Aspect ecografic sugestiv de ovar polichistic Figura 2. Aspect histopatologic de ovar polichistic
Vol. 3, Nr. 2/mai 2007
pag. 107
Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68