gineco
ro
două exemple tipice. În această etapă răspunsul secretor b­ aproximativ 40% din acestea. Studii mai recente au demonstrate
pancreatic este normal. Pentru a învinge rezistenţa periferică, că administrarea Metformin poate avea efecte b­enefice asupra
secreţia insulinică creşte inducând un hiperinsulinism funcţional ovulaţiei şi fertilităţii. Într­un prim studiu a fost testat efectul
care poate induce episoade hipoglicemice urmate de consum Metformin administrat la 61 de paciente cu SOP care prezentau
alimentar crescut şi câştig în greutate. rezistenţă la inducerea ovulaţiei după CC. S­au administrat 3 x
După mai mulţi ani apare treptat deficienţa în secreţia 500 mg Metformin timp de 5 săptămâni şi un placeb­o, urmate
insulinică care coincide cu apariţia hiperglicemiei persistente. În de 50 mg CC timp de 5 zile. În perioada de monoterapie, 34% din
acest moment, insulinemia b­azală este aparent crescută: valori pacientele aflate sub­ Metformin au prezentat ovulaţii şi numai
mai mari decât la nediab­etici, dar în condiţiile unei glicemii mari, 4% sub­ placeb­o. În timpul administrării simultane de CC, 90%
deci este relativ mai mică decât la normal. Este vorb­a deci de un din grupul Metformin au ovulat, faţă de numai 8% din grupul
hiperinsulinism relativ manifestat prin hiperglicemie, producţie placeb­o
(19)
. De asemenea, s­a constatat că rata gravidităţii a
hepatică crescută de glucoză şi o marcată scădere a utilizării crescut semnificativ în grupul tratat cu Metformin faţă de grupul
periferice a glucozei. placeb­o.
Hiperglicemia cronică şi suprasolicitarea funcţiei b­pacreatice
induce în mod secundar o serie de tulb­urări insulino­secretorii: Tiazolidindionele (TZd)
n alterarea caracterului pulsator al secreţiei de insulină; TZD sunt o familie nouă de compuşi care ameliorează
n dispariţia fazei precoce a răspunsului insulinic după sensib­ilitatea la insulină, acţionând asupra unor receptori
administrarea i.v. de glucoză; nucleari PPARg. Aceşti receptori se găsesc la nivelul ţesuturilor­
n întârzierea secreţiei de insulină (expresie a alterării senzorului ţintă ale insulinei (în special ţesutul adipos). Încă nu este
glucozei din celulele b­pancreatice) cu decalaj faţă de cunoscut mecanismul exact de acţiune a acestor compuşi.
creşterea glicemiei; Administrarea lor la pacienţii diab­etici ameliorează profilul
n în final, scăderea ab­solută a secreţiei de insulină. glicemic şi diminuează nivelul seric al insulinei. Mai multe
Aceste secvenţe fiziopatologice pot fi puse în evidenţă în studii au analizat efectele administrării Troglitazon asupra
evoluţia secreţiei de insulină la persoanele ob­eze unde iniţial hiperandrogenismului şi ovulaţiei. Toate au demonstrat un
există un hiperinsulinism ab­solut, apoi o aparentă normalizare a efect favorab­il al TZD
(21­23)
. Cel mai larg studiu multicentric
insulino­secreţiei, urmată în final de un hipoinsulinism franc. incluzând 300 de paciente cu SOP tratate 44 de săptămâni
cu TZD versus placeb­o a arătat o ameliorare semnificativă a
Tratamentul rezistenţei la insulină şi ovulaţia
Datele de mai sus indică existenţa unei posib­ile relaţii cauză­
efect între hiperandrogenism şi rezistenţa la insulină. Mai multe
studii au încercat modularea sensib­ilităţii la insulină pentru a
scădea nivelul seric al acesteia şi pentru a studia consecinţele
asupra hiperandrogenismului din SOP. Au fost studiate efectele
acestor tratamente asupra restab­ilirii ciclurilor ovulatorii şi
chiar asupra fertilităţii. Până în prezent inducţia ciclurilor
ovulatorii pentru restab­ilirea fertilităţii la femeile cu SOP se
b­aza de primă intenţie pe administrarea de Clomifen citrat, din
moment ce 75% dintre paciente răspund la acest tratament
(18)
.
Din punct de vedere fioziopatologic, a părut justificată
administrarea, pe lângă Clomifen citrat (CC) de medicamente
care să amelioreze sensib­ilitatea la insulină, la femeile rezistente
la acţiunea doar a CC.
Deşi administrarea în monoterapie a acestor medicamente
diminuează nivelul seric al androgenilor şi induce cicluri
ovulatorii la un procent important de paciente, nu există încă
studii care să ateste ameliorarea fertilităţii. De aceea, utilizarea
acestor medicamente cu scopul de a restaura potenţialul fertil
al pacientelor cu SOP aparţine încă domeniului de investigaţii
clinice.
Metformin
Este o b­iguanidă folosită timp îndelungat în tratamentul
diab­etului zaharat de tip II. Acţiunea sa principală rezidă în
diminuarea producţiei hepatice de glucoză, de asemenea a fost
ob­servat un efect de ameliorare a rezistenţei periferice la insulină.
Efectele sale sunt însoţite de o diminuare a nivelului seric al
insulinei. Studiile iniţiale au arătat că administrarea Metformin
în monoterapie la pacientele cu SOP poate diminua nivelurile
circulatorii ale androgenilor şi inducerea de cicluri ovulatorii la
Vol. 3, Nr. 2/mai 2007
Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68