6


Vali M. – zis „Baronul”. De


ce „Baronul”? Pentru că Vali avea un aer mai aristocratic şi pentru că era şi cel mai înstărit dintre noi (lu- crase în Germania vreo 3 ani şi era patronul unui bar din Braşov). Vali avea două valize mari în care avea numai ţoale de firmă, adusese cu el în cantităţi industriale, toată garde- roba de apartament, de ne putea îmbrăca pe toţi. Noi, ceilalţi cinci, toţi, dar absolut toţi, aveam doar câte o geantă de voiaj, în care aveam doar strictul necesar. Când era câte un


pe vas, toţi


ne aliniam la cabina lui Vali să ne dea câte un tricou bengos, sau un pantalon fain, ori o cămaşă de firmă, cu care să ne etalăm la


crew party


şi să ne dăm ciumegi. Tot Vali era cel care definise USA ca fiind „Ţara lui Bine”. Avea o vorbă: „După ce ajungem în ţara lui Bine, stăm pe barcă pe termenul unui contract, după care ne „vărsăm” la sol şi rămânem într-un „cantona- ment” permanent în ţara lui Bine”. Ăsta era... Baronul. Vio C. – zis „Titratul”.


party


Titratul era singurul dintre noi care avea studii de specialitate în dome- niul ospătăriei. El mai lucrase ca ospătar mulţi ani în Poiana Braşov şi avea deja în palmares un contract de ospătar pe un vas de croazieră în Europa. Din păcate, în timpul con- tractului, soţia sa, cu care venise


împreună, se cuplase cu un ofiţer italian şi la venirea în ţară a şi di- vorţat de Vio C. Titratul încă mai era afectat de acest nefericit eveni- ment, dar era hotărât să treacă peste şi să o ia de la capăt. Era un meseriaş în ale ospătăriei şi toţi îi ceream păreri şi sfaturi care ne prindeau foarte bine. Niciunul din- tre noi nu mai avusese tangenţă cu ospătăria. Singura hibă a lui Titratu era că nu prea „evolua” la para- metrii nominali la limba lui Shake- speare. Pentru el timpurile prezent, trecut şi viitor erau toate... la prezent:


Itaca


exemple la întâmplare. Ne şi dis- tram pe seama lui, dar totul la modul colegial. Important era că nu încurca comenzile şi ştia să spună


„I go now. I go yesterday.... să dau doar câteva


I go tomorrow. I eat today. I eat yesterday”


, când primea tips de la clienţi.


Cătălin D. – zis Aţă. De ce Aţă? Pentru că era aţos, adică era ca o aţă, adică foarte slab. Cred că avea 50 de kg cu noptieră cu tot. Aţă era un tip foare politicos şi foarte manierat. Parcă el ar fi fost coautor la „Codul bunelor ma- niere”. Aţă era căsătorit, soţia sa fiind


thank you la o altă com-


panie de croazieră. cabin-steward


Petrişor R. – zis Hussein, datorită asemănării izbitoare cu, acum defunctul, Saddam Hussein. Hussein fusese asistent medical în ţară şi scopul lui declarat de când am păşit pe solul Americii a fost să se „verse” cât mai repede pe sol. Fapt care s-a şi întâmplat, el fiind primul care a rămas în America, la doar câteva luni de contract. Hu- ssein în fiecare port îşi cumpăra hărţi cu oraşele din USA, pentru a-şi face o idee cam pe unde s-ar pripăşi şi cum ar ajunge acolo. Ţin minte că vizitam în grup organizat, împreună cu trainerul nostru, un muzeu care aparţinea de NASA, în


Cape Canaveral (de acolo se lan- sează şi navetele spaţiale) şi, ca de obicei, Hussein făcea cumpărături: hărţi cu oraşele din State, vreo 10 bucăţi! Trainerul l-a întrebat ce nevoie are de atâtea hărţi, întrebare la care Hussein a dat un răspuns care ne-a lăsat mască pe toţi: „Îmi place mult geografia şi vreau să particip la concursuri de cultură generală când mă întorc în Româ- nia şi de aceea vreau să mă cultiv”. Noi, care ştiam de ce cumpără Hu- ssein hărţi, ne-am întors cu spatele şi râdeam în gând...


Şi ultimul pe listă, cu voia


dumneavoastră, eu, Viorel Vintilă, zis Creangă. De ce Creangă? De la Ion Creangă. Seara, când ne mai adunam la o bere şi la o bârfă, mă mai apuca melancolia şi dorul de casă şi îl citam pe Ion Creangă spunând: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Braşov...” Şi în urma acestei vorbe pe care o repetam când ne adunam la un pahar de vorbă, colegul meu de cabină (fost fotba- list în divizia A la F.C. Braşov, Jean Anghel) mi-a zis Creangă. Aşadar, acesta este lotul


complet: Titratul, Inginerul, Ba- ronul, Aţă, Hussein şi Creangă. Şase braşoveni, şase tineri, şase destine care împărtăşeau un ţel comun: o viaţă mai bună în Ame- rica!


Totul a fost mai precis, smooth flying , , până la


Londra. În Londra urma să fim cazaţi până a două zi dimineţa, la hotelul din aeroport, de unde urma să luăm avionul către Miami, nu înainte de fi opriţi pentru circa două ore de către oficialităţile de la imi- grări. Hussein, datorită înfăţişării sale de arab, fusese supus unei percheziţii suplimentare şi izolat într-o cameră unde fusese interogat pentru mai bine de două ore.


smooth sailing (...)


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61