drumul european se continuă pe viaducte şi tuneluri.


7


Odată cu căderea celei de-a doua nopţi, de când plecasem din România, am pătruns în Italia, poate a doua patrie a existenţei mele. Am apelat telefoanele şi am vorbit cu copiii care ne aşteptau nerăbdători. Era însă un drum foarte lung, căci trebuia să par- curgem peninsula italică din nord până în sud aproape de Napoli. Sub cerul înstelat cu vraja sa miste- rioasă un microbuz alerga ca un bolid pe autostrăzile din istorica Italie...


Gustul dulce al libertăţii


Păşisem pe un tărâm ne- cunoscut şi un fior plăcut ne-a in- undat inimile. O anume emoţie ne-a cuprins sufletul că dorinţa de evadare din cochilia în care trăisem în propria ţară se înfăptuise. Gân- durile deja se adunaseră din ne- gurile zbuciumului de acasă şi acum pluteau liniştite sub soarele strălucitor al Italiei în adierea vân- tului mediteraneean. Mi-am adus aminte că de curând citisem despre operele lui Michelangelo, creatorul renumitelor sculpturi Pieta şi David, dar şi a picturii Capelei Six- tine de la Vatican, apoi despre Leonardo da Vinci cu celebrele sale opere Cina cea de Taină şi Gio- conda sau Mona Lisa. Mi-am adus aminte cu plăcere de frumoşii ani ai studenţiei când la Opera Română din Bucureşti am vizionat specta- colele marilor compozitori italieni, Gioachino Rossini şi Giuseppe Verdi, sau când în tihnă ascultam Anotimpurile lui Antonio Lucio Vi- valdi.


Pe moment mi-am făcut mari planuri de viitor ca să vizitez,


împreună cu familia, frumoasa Veneţie cu splendorile oferite de canalele, podurile şi gondolele ce plutesc pe ape sub cerul înstelat şi să ascult în liniştea nopţii cântecul gondolierilor ce-şi plimbă perechile de îndrăgostiţi. Apoi să vizitez istorica Florenţa, un important cen- tru cultural italian, Milano cu renu- mitul Dom, legendara Romă, înte- meiată de Romulus şi Remus, cu Colosseum şi Columna lui Traian unde sunt sculptate în basorelief scene din timpul luptelor dintre daci şi romani, statul Vatican ce reprezintă reşedinţa Bisericii Cato- lice din lume cu Piaţa şi Biserica San Pietro, Napoli cu vulcanul Vezuviu care la începutul erei noastre a acoperit cu lava sa oraşul Pompei, să admirăm vestitele gră- dini cu statuete, fântâni arteziene şi cascade ale Palatului Regal din Caserta sau să stăm lungiţi la soare pe plaja Mării Mediterane... Dar câte nu poţi vedea într-o ţară cu o antichitate şi o istorie de invidiat!


Itaca


Totul impresionează în Italia, începând de la acei arbori uriaşi, o specie de pin, cu coroa- nele frumos toaletate, care se înalţă ca nişte ciuperci gigante cu pălă- riile verzi, împodobind parcurile sau trotuarele străzilor, iar alteori dominând pe alocuri crestele mon- tane. Cu excepţia lanţului muntos al Alpilor din nordul ţării, spre sud munţii sunt frecvent lipsiţi de pă- duri, fiind alcătuiţi mai mult din roci marine care pe ţărm uneori dispar abrupt în valurile înspumate ale Mediteranei scăldate-n razele astrului dogoritor al zilei. Destul de frecvent pe aceste „piramide” montane se ridică ruinele cetăţilor romane cu zidurile şi turnurile lor semeţe.


Un alt ornament natural ce domină zona de sud a Italiei sunt palmierii toaletaţi cu fantezie de


localnici, dând grădinilor şi parcu- rilor o anume atracţie, impresi- onând prin impozanţa lor. În acelaşi timp, balcoanele vilelor şi ale blocurilor abundă în ghivece cu flori. Nu lipsesc nici statuetele din curţile localnicilor cu Gesu şi Madona (Iisus Hristos şi Fecioara Maria) sau cu Padre Pio. Apoi, din aceleaşi curţi, dar mai ales din livezile de pe marginea şoselelor, te întâmpină cu fructele lor îmbie- toare, portocali, mandarini, măslini, kiwi, rodii, smochini şi multe alte specii exotice.


9


În a doua duminică de când sosisem pe aceste meleaguri ne-am bucurat de splendorile oraşului- staţiune Gaeta şi de jocul fascinant oferit de valurile înspumate ale Mediteranei care se spărgeau zgo- motos de zidul stâncos al muntelui ce ieşea ca o insulă din adâncuri sau se revărsau peste nisipul fierbinte al plajei. Am simţit pentru prima oară în viaţa mea gustul foarte sărat al apelor acestei mări sub un soare strălucitor şi o briză reconfortantă.


Ne-am bălăcit ca nişte copii lipsiţi de grija zilei de mâine şi întreaga ziulică ne-am luptat cu valurile de aproape doi metri care ne răsturnau spre amuzamentul nostru.


Uitasem de grijile şi fră- mântările din ţară, rupându-ne de acea presiune psihologică şi stres care ne apăsa zi de zi. Simţeam cu adevărat gustul dulce al libertăţii.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61