Scriitorul şi filosofia cunoaşterii (nu de sine)
Itaca •
AUTORI: • • • • • •
Balazs F. Attila pag. 2-3, 35, 37
Dumitru Ichim pag. 4, 52
Ion Nălbitoru pag. 8-9
• Gabriela Căluţiu • • • • • • • • • • • • • • • • •
George Roca pag. 13-14
Elvira Popazu-Seffer pag. 17-19
Sonnenberg pag. 16-17
Irina Maria Stoica pag. 20
Elena Malec pag. 22-24
Slavomir Almăjan pag. 24-25
Dorina Şişu pag. 28, 38
Viorel Ploeşteanu pag. 21-22, 39-40, 42
Adrian Grauenfels pag. 26-27
Daniel D. Marin pag. 29-31
Larisa Caudron pag. 32-33
Valery Oişteanu pag. 36-37
Angela Mamier-Nache pag. 34-35, 55-56
Simona Bercu Bîrsan pag. 41
Virginia Paraschiv pag. 53-55
Emanuel Stoica pag. 43-46
Renata Verejanu pag. 51
Dominica Lazăr pag. 51
Georgeta Resteman pag. 51
Viorel Vintilă pag. 5-7, 47-50
Hellene Pflitsch pag. 10-13
- editorial -
Nuţa Istrate-Gângan pag. 27
Omul nu mai ştie să se mire, iar când mirarea dispare, fie pentru că această civilizaţie este atât de evoluată încât face aproape totul posibil, fie pentru că scrii- torul, ca personaj social, şi-a creat un fel de aură şi o imagine de „a toate ştiitor” şi, prin urmare, nu se mai cade să se mai mire de ceva, atunci actul creativ are de suferit şi scriitura o apucă în orice altă di- recţie, numai în cea literară nu. Filosofii antici erau perce- puţi de către profani ca fiind nimic altceva decât oameni leneşi şi buni de gură, nepricepând că „lenea” aceea lucra în folosul lor. Într-ade- văr, filosofia implică o bună cu- noaştere a ştiinţelor (matematică, fizică, astrologie etc.), toate acestea conlucrând la o mai bună cunoaş- tere a sinelui, a vieţii şi a naturii umane. Scriitorul contemporan, de oareşice notorietate, se simte obligat să le ştie pe toate, însă nu la nivel de cultură generală, ci de specialist, ceea ce transformă lite- ratura într-o tocană greu digerabilă, îndepărtând-o tocmai de marea masă a cititorilor pentru care ar tre- bui să fie scrisă şi nu pentru critica literară şi câţiva confraţi care să o citeze.
Este adevărat că, în epoca miraculoasă a internetului, este di- ficil să rezişti tentaţiei de a te inspira din orice domeniu ştiinţific şi a
fructifica numeroasele cunoştinţe lesne dobândite, dar frumos şi de bun simţ ar fi să o faci tangenţial şi nu chiar din adâncul problemei, ceea ce ar fi în folosul cititorului şi al propriei imagini.
Literatura este, şi aici se situează pe acelaşi palier cu filo- sofia, o continuă mirare. Scriitorul trebuie să fie dominat de o perma- nentă căutare a fantasticului în lu- crurile simple din viaţă şi natură, înlăuntrul lui şi în spatele fiecărui gest al oamenilor ce-l înconjoară, personaje cu sau fără nume. Ce altceva este literatura, dacă nu putinţa de a exprima în cuvinte ceea ce şi cititorul trăieşte, însă nu ştie că simte sau, mai bine zis, nu are mijloacele de a-şi lămuri ceea ce simte? Povestea sigur că vine din afară, dar dacă o treci numai prin filtrul minţii tale, iar prin cel al sufletului nu, cu siguranţă nu vei reuşi să transmiţi niciun fior celui ce îţi întoarce paginile.
Pornim cu acest prim număr
al revistei Itaca într-o călătorie a căutării de sine. Pornim din toate colţurile lumii, iar visele noastre converg către acelaşi punct, acela al unei cetăţi ideatice, al unui cămin care, cu siguranţă, se află în inte- riorul fiecăruia dintre noi.
1
Viorel Ploeşteanu
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61