această carte are un mare răsunet printre gânditorii creştini ai secolu- lui al XIII-lea. Se cunosc sute de poeme pe teme sfinte, dar şi laice. Poetul cântă dragostea, prietenia, vinul şi natura. El îşi deplânge ami- cii dispăruţi dar şi starea poporului evreu aflat în exil, acolo unde aşteaptă întoarcerea lui Mesia. Cea mai importantă operă (Coroana regală),


7 este Keter Malhut


o odă adresată Domnului care ames- teca rugăciunea cu meditaţia filosofică:


Itaca


În faţa Ta / stau şi mă cutremur Tainele mele toate / ochiul Tău le vede Sfânt, în sânu-mi


Din toate – poate – numai cântul Omului să-Ţi placăTe laud deci cântând / cât am încă suflarea ta Dumnezeiască.


Ibn Gabirol este cel mai mare poet ebraic medieval. Viaţa lui a fost nefericită si plină de amărăciune. S-a stins singur la Va- lencia în 1057 sau 1058. De abia în secolul al XIX-lea învăţatul francez Salomon Munk descoperă că Avicebron este nu altul decât poetul şi filosoful evreu Ibn Gabirol.


27


Nuţa Istrate-Gângan (S.U.A.)


infect


zâmbesc amar el bea whisky


marele guru infect


îşi mângâie prelung barba roteşte într-un pahar de cristal un Jack de culoarea bunăstării Şi ne dă lecţii despre viaţă


are ochii mari albaştri şi adânci în loc de pupilă îi zăresc semnul dolarului


mă întreb dacă a fost vreodată flămând


încât să-şi simtă stomacul ca o pungă cu venin


dacă a murit măcar pentru o clipă lungă


din cauze neelucidate sau dacă a simţit moartea trecându-i prin vene încet...


agonizant de încet precum acul seringii


care intră în burta târzie a mamei la o fracţiune de secundă de creştetul copilului bolnav de down syndrome


mie mi se intunecă privirea Şi gândurile mi se tulbură al- coolic


îmi ating tâmpla fierbinte


acolo unde o bucată de creier pulsează infect


nimic şi nimeni nu-ţi poate preda o lecţie despre viaţă aşa cum moartea o face


sărută-mi tâmpla, umărul şi ce mai vrei


sunt tristă astăzi


cuvintele tale trec pe lângă mine ca nişte gloanţe care îşi caută ţinta unele îmi zdrelesc carnea altele se înfig adânc


aş fi vrut ca ziua de astăzi să fie sărită în calendare rupe pagina


nu vreau s-o citesc iar şi iar cu ochii albiţi de durere


sărută-mi tâmpla, umărul şi ce mai vrei în jurul inimii mele


aş plânge astăzi toate lacrimile care mi-au fost hărăzite


dar ce mă fac mâine când ai să mă răneşti din nou?


palmele tale se rotunjesc pe umerii mei buzele îmi caută umbra gurii


târziu dragostea mea atât de târziu...


într-o zi vei realiza că-mi poţi lua iubirea poţi desface jurăminte care nu puteau fi desfăcute îmi poţi frânge inima în două odată cu a ta


doar ca să te pot ierta


dar niciodată n-ai să-ţi poţi lua înapoi cuvintele care m-au ucis puţin câte puţin


sărutul tău are gust de pelin nu îmi atinge gura astăzi


deznădejdea se încolăceşte molatec şarpe leneş


strângând uşor până la limita sufocării dacă aş şti că ajută


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61