pediatru
ro
valori de 60-90% din nou-născuţi
(28)
. Gravi- urmează o descreştere rapidă a lor în narea iniţiată cu un preparat poate să fie
dele purtătoare au infectivitate maximă primele 12 luni de la vaccinare, după care continuată cu celălalt).
(apreciată la 70-90%) dacă AgHBe este scăderea devine lentă şi îndelungată. Vaccinul utilizat în ţara noastră este
prezent, pe când în absenţa acestuia ris- Determinantul a este localizat între de tip recombinat, obţinut pe celulele
cul este de 5-20%
(21, 27)
. Transmiterea de aminoacizii 124 şi 147 ai AgHBs, are o de drojdie de bere Saccharomyces cere­
la mamă la copil se realizează cel mai structură cu două bucle proiectate pe visiae, în care se introduce gena S cu
frecvent perinatal în cursul naşterii şi suprafaţa virusului, dintre care cea de ajutorul unei plasmide care codifică
post-natal (sub 2% din infecţiile verticale a doua buclă (situată între aminoacizii proteina S din structura AgHBs. Celulele
se transmit intrauterin) prin contactul in- 139 şi 147) şi este ţinta majoră pentru transformate sunt cultivate şi exprimă
tim cu mama purtătoare. anticorpii neutralizanţi. Substituţii de AgHBs, care se autoasamblează în par-
În România, principalul obiectiv al aminoacizi prezenţi în epitop, consecinţa ticule sferice cu diametrul de 20 nm şi
programului de vaccinare iniţiat în oc- mutaţiilor la nivelul genei S, în spe- expun determinantul a înalt imunogen.
tombrie 1995 a fost eliminarea hepatitei cial ai secvenţei 137-147, pot împiedica După purificare se adaugă un adjuvant
B la copilul 0-4 ani până în 2005. recunoaşterea determinantului a de an- imunologic (hidroxidul de aluminiu) şi
Protecţia asigurată prin vaccinarea ticorpii induşi de vaccin
(10, 21, 50)
. Infecţii cu un conservant (thiomersalul). AgHBs
HB este atât faţă de infecţia cu VHB şi astfel de virusuri mutante S au fost rapor- obţinut prin recombinare genetică diferă
consecinţele acesteia, cât şi faţă de hepa- tate în prezenţa anticorpilor, fără însă să de cel natural prin absenţa glicozilării.
tita D, dar nu protejează faţă de infecţiile se constate o creştere a frecvenţei acestor Preparatul vaccinal se prezintă în fla-
cu celelalte virusuri hepatice A, C, E sau variante în populaţia imunizată. coane monodoză sau cu doze multiple,
alţi patogeni cu tropism hepatic. În prevenirea infecţiei cu VHB se are aspect lactescent şi se păstrează
După vaccinare, protecţia este rea- utilizează două tipuri de vaccinuri hepati- între +2˚C şi +8˚C, evitând congelarea
lizată prin anticorpi serici faţă de epi- ce B (Hep B): derivate din plasmă şi recom- care provoacă disocierea antigenului de
topul neutralizant denumit determinant binate genetic. Ambele tipuri au reacto- adjuvantul imunologic.
a din structura antigenului de suprafaţă genitatea, eficacitatea, durata protecţiei, Datorită diferenţelor în procesul de
(AgHBs). În dinamică, după creşterea termostabilitatea asemănătoare şi pot să fa bricare, cantitatea de antigen care in-
iniţială a concentraţiei anticorpilor, fie utilizate unul în locul celuilalt (vacci- duce un răspuns imun protector variază
Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68