pediatru
ro
referate
Hipersensibilitatea clasică întârziată implicate antigene de tipul antigenelor toleranţă poate fi alterată prin stimulare
este un răspuns imun celular pato- sechestrate (cristalin, SNC) sau tolerate policlonală a LB de diversele categorii de
logic care apare secundar unor infecţii (inhibiţia răspunsului faţă de antigene). virusuri sau ca urmare a mimetismului
cronice cu germeni cu dezvoltare În mod normal, menţinerea toleranţei molecular
(1, 5, 6)
.
intracelulară (Mycobacterium, Listeria, LT periferice faţă de antigene proprii Intervenţia factorului infecţios s-a
Brucella, Leishmania etc.) ce evoluează este asigurată prin toleranţa înnăscută dovedit a fi prezentă în multe boli con-
cu apariţia unor leziuni necrotice sau a LT periferice şi prin supresie sau siderate autoimune, având fie rol de
necrotico-hemoragice în ţesutul invadat toleranţă de doză joasă, ca rezultat al iniţiere a proceselor imune, de modifi-
microbian. activării LTs în urma eliberării continue care a structurilor antigenice proprii, fie
Hipersensibilitatea de tip granuloma- şi în cantităţi mici a diverselor antigene intervenind datorită înrudirii parţiale
tos este determinată de incapacitatea proprii tisulare
(6, 10)
. cu antigenele proprii
(1, 6, 10, 11)
. Manife-
macrofagelor de a distruge microorganis- LT pot deveni autoreactive prin rupe- starea post-vaccinală probabil indusă
mele fagocitate, acestea dispunând de rea toleranţei înnăscute, a celei de doză prin acest mecanism este encefalita
anumite mecanisme care le conferă joasă, datorită eliberării de antigene pro- demielinizantă indusă de vaccinul rabic
rezistenţă. Ca urmare a persistenţei în prii în cantităţi mari cu activarea LTc care clasic
(10)
. Pentru a se instala post-vacci-
macrofage a antigenelor, are loc o sti- inhibă LT sensibilizate antigen specifice nal un mecanism autoimun, trebuie să se
mulare cronică şi intensă a LTh1, care, la sau activarea policlonală prin superanti- întrunească concomitent următoarele
rândul lor, activează macrofagele; aces- gene (antigene exogene care stimulează condiţii: prezenţa unui număr mare
tea, fiind suprastimulate, se transformă un număr mare de LT)
(6, 14)
. de LT şi LB autoreactive în circulaţia
în celule epiteloide multinucleate cu Caracterul patologic este reprezentat periferică, prezentarea unui cantităţi
durată de viaţă scurtă
(10)
. Local apare de amploarea reacţiilor, persistenţa aces- mari de autoantigene (distrugeri celu-
necroză, depunere de colagen, prolifer- tora şi dezvoltarea faţă de antigene par- lare extinse) de celulele prezentatoare
are fibroblastică periferică şi un intens ticulare. De cele mai multe ori răspunsul de antigene, activarea şi diferenţierea LT
proces de fibrozare. imun este combinat umoral şi celular. prin costimulare mediată prin citokine
Autoimunitatea - boli autoimune. Răs- Stimularea antigenică este intensă ca şi dispariţia toleranţei periferice
(14)
.
punsul imun umoral şi/sau celular faţă urmare a unor alterări morfologice pro- Studiile observaţionale şi analitice
de structuri antigenice proprii determină funde sau a ruperii toleranţei periferice, ale unor boli autoimune (diabet tip 1,
apariţia de boli autoimune sub forma consecinţa prezenţei în circulaţie a LT scleroză multiplă, alergii, astm) nu au
unor sindroame clinico-biologice. Astfel şi /sau LB (autoreactive) care nu au fost evidenţiat nici una din presupusele aso-
de reacţii faţă de structuri proprii apar distruse intratimic înainte de matu- cieri cu preparatele vaccinale folosite în
în condiţii obişnuite (sunt prezente de rare prin selecţia pozitivă şi cea negativă, practica medicală
(14)
.
la naştere) şi sunt destinate eliminării sau intramedular a limfocitelor care nu Rezultatele studiilor, în sensul di-
e lementelor proprii care au fost alterate. prezintă toleranţă faţă de antigenele pro- socierii autoimunităţii de vaccinări,
Astfel de răspunsuri se caracterizează prin prii, reprezentând toleranţa centrală
(14)
. concordă cu absenţa modificărilor
intensitate slabă, se desfăşoară continuu, Toleranţa limfocitelor B este men- clinice şi lipsa plauzibilităţii biologice
concentraţia antigenică este mică, iar ţinută prin ştergerea clonelor de lim- a mecanismului fiziopatologic autoi-
stimularea antigenică este redusă, fiind focite Th antigen specifice. Această mun. n
Bibliografie
1. Bâră C. Principii de imunopatologie. În: Esenţial de imunologie, Bâră 9. Cupşa A. Patogeneza bolilor infecţioase. În: Boli infecţioase, I. Rebe-
C. Ed. Bic All, Bucureşti, 2002, 156-192. dea; Ed. Medicală, Bucureşti, 2000, 19-35.
2. Bâră C. Răspunsul imun celular. În: Esenţial de imunologie, Bâră C. 10. Dragomirescu M. Mecanisme imunopatogene în bolile infecţioase.
Ed. Bic All, Bucureşti, 2002, 111-128. În: Actualităţi în imunologia clinică, G. Gluhovschi, C. Bona, P. Terness
3. Bâră C. Răspunsul imun umoral. În: Esenţial de imunologie, Bâră C. et al.; Ed. Helicon, Timişoara, 1994, 223 - 268.
Ed. Bic All, Bucureşti, 2002, 55-70. 11. Hyde R. Antigen and Immunogenicity. În: Immunology, R. Hyde; Ed.
4. Bocşan I. Epidemiologia generală a bolilor infecţioase. În: Epide- Williams and Wilkins, Philadelphia, 1995, 23-38.
miologie practică pentru medicii de familie, Bocşan I, Rădulescu A, 12. Hyde R. The Immune Response System. În: Immunology, R. Hyde;
Brumboiu I, et al.; Ed. Med. Univ. „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, Ed. Williams and Wilkins, Philadelphia, 1995, 89-112.
1999, 173-223. 13. Ivan A. Procesul epidemiologic în bolile transmisibile. În: Tratat
5. Bona C. Autoimmunity. În: Actualităţi în imunologia clinică, G. Gluhovs- de epidemiologie a bolilor transmisibile, A. Ivan; Ed. Polirom, Iaşi,
chi, C. Bona, P. Terness et al.; Ed. Helicon, Timişoara, 1994, 645 - 663. 2002, 47-62.
6. Cristea V. Antigenele. În: Imunologie fundamentală, V. Cristea; Ed. 14. Offit P, Hackett C. Multiple vaccines and the Immune System. În:
Med. Univ. „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 1999, 9 - 29. Vaccines, S. Plotkin, W. Orenstein; Ed. Saunders, Philadelphia, 2004,
7. Cristea V. Fazele răspunsului imun şi cooperarea dintre celulele im- 1583-1590.
plicate. În: Imunologie fundamentală, V. Cristea; Ed. Med. Univ. „Iuliu 15. Orenstein W, Wharton M, Bart K, et al. Immunization. În:
Haţieganu”, Cluj-Napoca, 1999, 208-248. Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of In-
8. Cristea V. Modalităţi de apărare a organismului. În: Imunologie fectious Diseases, Sixth Edition, Gl. Mandell, J.E. Bennett, R.
fundamentală, V. Cristea; Ed. Med. Univ. „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Na- Dolin; Ed. Elsevier Churchill Livingstone, Philadelphia, 2005,
poca, 1999, 30-46. 3557-3589.
pag. 12
nr. 11/septembrie 2008
Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68