Universitas Geographica, 2, 2010 Tipuri de atracţii şi destinaţii în turismul cultural Atracţiile turistice sunt motivaţia principală a călătoriilor şi totodată esenţa


produsului turistic. În termeni generali, atracţiile sunt piese unice sau locuri, particularizate, clar definite, care sunt accesibile şi motivează un număr mare de oameni să călătorească spre ele în timpul liber. Atracţiile culturale pot fi: -clădiri, locuri amenajate pentru un scop anume, altul decât atragerea


vizitatorilor, şi situri arheologice, situri religioase, case memoriale şi istorice, arhitectură industrială veche etc. -clădiri, locuri amenajate cu scopul de a atrage vizitatorii: muzee, expoziţii,


galerii de artă, parcuri de distracţii etc. -evenimente speciale: festivaluri de artă, evenimente sportive, evenimente


religioase, muzicale, folclorice etc. Primele două categorii sunt permanente, în timp ce ultima este temporară,


timpul desfăşurării evenimentelor fiind cunoscut dinainte. Prima priveşte turismul ca pe o problemă sau ca pe o ameninţare, în timp ce ultimele îl percep ca pe o oportunitate sau un beneficiu. Atracţiile culturale pot fi primare, atunci când constituie obiectivul principal al călătoriei, şi secundare, când oferă puţină varietate călătoriilor. În funcţie de zona căreia se adresează, atracţiile pot fi locale (oferite în special vizitatorilor locali, regionale, naţionale şi internaţionale (Piramidele din Egipt, Marele Zid Chinezesc). Literatura de specialitate accentuează importanţa "destinaţiei" ca generator al călătoriei. O destinaţie turistică reprezintă mai mult decât o sumă de atracţii turistice într-o zonă. Destinaţiile turismului cultural sunt produsul a mai multor secole sau decenii


de interacţiune între un spaţiu, o populaţie sau o persoană. O destinaţie culturală poate fi caracterizată prin: -mediu: incluzând arhitectura, peisajul, creaţii de patrimoniu sau moderne; -valori spirituale: credinţe trecute sau prezente; -cadru economic: tradiţional şi/sau modern; -locuri care integrează toate cele menţionate, cum ar fi centrul oraşului; -servicii şi facilităţi turistice (hoteluri, restaurante, parcări, magazine cu


suveniruri). Atracţiile şi destinaţiile culturale stau la baza organizării produselor turistice. În


funcţie de tipul atracţiilor/destinaţiilor şi de modul de organizare a acestora, putem identifica trei categorii principale de produse turistice culturale: -produse bazate pe instituţii; -produse bazate pe elemente de patrimoniu şi stil de viaţă; -produse bazate pe evenimente. Diagrama din Fig. 1 ilustrează şi exemplifică cele trei tipuri de produse


turistice culturale. Săgeţile orizontale indică faptul că aceste tipuri se întrepătrund frecvent. De exemplu, în cadrul unui festival pot avea loc evenimente în instituţii şi


77


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100  |  Page 101  |  Page 102