Oana Andreia PUIA - Aşezările rurale în raport cu mărimea demografică... Aşezările rurale pe cale de dispariţie includ 6 sate (7,25%): Vârteşcu,
Teştioara, Fălcuşa, Valea Leşului, Bizuşa Băi şi Ș asa, în majoritate fiind cătune formate prin desprinderea lor de satele propriu-zise. Acestea dispun de condiţii favorabile unui mod de viaţă adecvat, dar se caracterizează printr-un spor natural scăzut, corelat cu o rată ridicată a migraţiei. Aşezările rurale aflate în faza de incertitudine se grupează în 29 de sate (35%).
Ele au atins acest stadiu din cauza accentuării migraţiei populaţiei tinere şi a emigrării unui segment de populaţie îmbătrânită de la oraş spre mediul rural. Aceste aşezări dispun de un potenţial considerabil de dezvoltare, beneficiind de echipament şi dotări de interes public, însă foarte puţin valorificate. Aşezările rurale viabile sunt reprezentate de 41 de sate (49,4%), amplasate de-a
lungul culoarului Someşului sau în apropierea şoselei ce leagă oraşele Dej şi Jibou, majoritatea aflate la intersecţia unor importante artere de circulaţie. Acestea se caracterizează printr-un potenţial demografic satisfăcător, ce le permite durabilitatea în timp. Din această categorie fac parte satele: Ileanda, Cheud, Surduc şi Tihău, localităţi cu o populaţie de peste 1000 locuitori, sate a căror existenţa datează încă din perioada neolitică.
Concluzii În concluzie, se poate aprecia că există o legătură certă între mărimea
demografică şi gradul de viabilitate al aşezărilor rurale din sud-estul judeţului Sălaj. Astfel, se constată că satele foarte mici sunt şi cele cu cel mai scăzut grad de viabilitate. Aici se încadrează aşezările cu dispariţie certă şi cele pe cale de dispariţie, totalizând un număr de 13 localităţi. Dintre cele 42 de aşezări mici cu populaţie cuprinsă între 101 – 500 de
locuitori, mai numeroase aparţin categoriei aşezărilor aflate în faza de incertitudine - 29, iar celelalte 13 sunt considerate aşezări rurale viabile. Evoluţia viitoare a acestora este legată în special de factorii economici şi demografici. Dintr-un total de 41 de sate viabile, numai 18 fac parte din categoria aşezărilor
mijlocii, al căror număr de locuitori depăşeşte 500 de locuitori. În ceea ce priveşte relaţia dintre vechimea atestării documentare şi gradul de
viabilitate al aşezărilor, se constată următoarele aspecte: din categoria celor şapte sate cu dispariţie certă, două sunt localităţi apărute în ultimul secol, celelalte fiind aşezări cu vechime de cel puţin 300 de ani; dintre cele şase sate pe cale de dispariţie, trei au apărut în ultimul secol, iar trei au vechime de peste 500 de ani. Satele aflate în faza de incertitudine (în număr de 29), se împart astfel: două
sate apărute în secolul al XX-lea sunt considerate noi; trei sate sunt atestate în secolele al XIV-lea, al XV-lea şi al XVII-lea; majoritatea (18) fiind sate vechi, apărute în secolul al XVI-lea. Aşezările rurale viabile numără 41 de localităţi. Dintre acestea, una singură
52
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88 |
Page 89 |
Page 90 |
Page 91 |
Page 92 |
Page 93 |
Page 94 |
Page 95 |
Page 96 |
Page 97 |
Page 98 |
Page 99 |
Page 100 |
Page 101 |
Page 102