Mihaela AVRAM- Elemente folclorice şi religioase în toponimia Muscelelor Argeşului
secvenţe istorice, identificate de Romulus Vulcănescu la nivelul întregii ţări, astfel: substratul toponimic străvechi autohton, adstratul toponimic medieval românesc şi stratul toponimic contemporan românesc. În lucrarea Toponimie Românească (1963), I. Iordan grupează toponimele din
acest domeniu în capitolul intitulat Topicele care vorbesc despre credinţe, superstiţii şi obiceiuri. În cadrul acestei categorii de nume topice, I. Iordan distinge trei subgrupe:
toponime care vorbesc despre obiecte religioase, despre reprezentanţi ai bisericii în general şi despre locuri şi fiinţe abstracte sau având o semnificaţie spirituală. Toponime care vorbesc despre obiecte religioase. Daco-romanii au fost primul
dintre popoarele din nordul Dunării care s-a convertit la creştinism. S-a convertit, nu a fost botezat în virtutea unui ordin, nici forţat, ca barbarii după secolul al VII-lea. În creştinismul românesc s-a observat o dublă moştenire, provenind de la geto-daci şi de la romani, o naturaleţe a credinţei, credinţă care transfigurează Cosmosul fără a-l distruge sau repudia. Pentru omul religios, spaţiul sacru este cel care contează. La creştini, crucea şi troiţa au înlocuit elemente sacre mai vechi, cum au fost stâlpul, arborele sacru, piatra sacră. Aceste obiecte religioase au intrat în peisajul satelor dobândind în timp şi un rol de reper de orientare şi au pătruns cu această funcţie şi în toponimia minoră. Inventarierea în teren a toponimelor constituite cu termenul crucea facilitează înţelegerea apariţiei lor. Crucile sunt prezente în toponimia muscelelor cu rolul de a indica: - lăcaşe de cult care se găsesc în apropiere: Dealul Crucii şi Faţa Crucii, în
apropiere de Schitul Brădetu; - intersecţii de drumuri şi de poteci: La Cruciţă, în satul Urluieşti, La Cruce, în
satul Arefu; - hotarul dintre sate sau moşii: La Cruce în Vârf în Cândeşti, Dealul Crucii pe
Plaiul Oii între Valea Danului şi Tigveni, Crucea Albă, culme între Stoeneşti şi Valea Mare-Pravăţ, Faţa Crucii şi Dosul Crucii, versanţi despărţiţi de o culme acoperită cu fagi în Corbşori. Toponimul provine de la faptul că pe unul din fagi a fost cândva crestată o cruce vizibilă de la mare distanţă. - locul în care a murit cineva: Crucea lui Iancu în Lereşti, amplasată în locul în
care a fost împuşcat în 1878 boierul Ion (Iancu) Lerescu; - locul în care se crede că este îngropată o comoară: Crucea cu Comoara în
Tigveni, Dealul cu Crucile în Aninoasa, Piscul Crucii în Buşaga (la marginea oraşului Curtea de Argeş). Există cruci inscripţionate, înălţate de familii pioase prin sate. Asemenea
monumente au marcat în câteva cazuri toponimia minoră. Crucea lui Socol a fost ridicată în 1647 de clucerul Socol şi de soţia sa, în Lăicăi. O parte a satului, Lunca lui Socol, aminteşte, de asemenea, de acest mare dregător. Boierul Socol a fost ispravnic la reconstruirea mânăstirii din Câmpulung în 1636 şi unul din marii dregători ai Ţării Româneşti.
20
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88 |
Page 89 |
Page 90 |
Page 91 |
Page 92 |
Page 93 |
Page 94 |
Page 95 |
Page 96 |
Page 97 |
Page 98 |
Page 99 |
Page 100 |
Page 101 |
Page 102