Universitas Geographica, 2, 2010 Concluzii La conturarea caracteristicilor morfometrice ale bazinului hidrografic


Sălătrucel, au contribuit următorii factori: extinderea bazinului pe două unităţi majore de relief: un sector montan (Munţii Coziei) şi un sector preponderent deluros (Depr. Jiblea), complexitatea geologică – o consecinţă a diversităţii reliefului bazinului hidrografic Sălătrucel, factorul climă, factorul antropic. Bazinul hidrografic Sălătrucel prezintă un relief predominant de dealuri, a căror


înălţime scade treptat de la 800 – 1.000 de metri, la contactul cu Masivul Coziei, în partea de nord, până la 500 – 600 de metri, în sud, nelipsit fiind şi relieful montan reprezentat de versantul sudic al masivului Cozia în partea nordică a bazinului. Alcătuirea geologică complexă a rocilor din bazinul hidrografic Sălătrucel, atât


din punct de vedere al structurii rocilor, cât şi din punct de vedere al vârstei, fiind întâlnite roci de la cele mai vechi (rocile cristaline din Munţii Cozia), până la cele mai tinere, pliocene şi cuaternare, a condus la apariţia unui relief variat. Pentru a putea înţelege configuraţia şi particularităţile morfometrice actuale ale


reliefului bazinului, evoluţia în timp a acestuia şi tendinţele sale de dezvoltare, trebuie analizaţi atât factorii fizico-geografici în interacţiunea lor cu formele de relief existente, cât şi acţiunea omului, care de cele mai multe ori, prin neglijenţă sau rea voinţă, contribuie în mod negativ la degradarea acestuia, nerealizând că, mai devreme sau mai târziu ori ulterior, cel mai afectat va fi el însuşi. La nivelul bazinului hidrografic Sălătrucel se poate observa o etajare a reliefului, ceea ce indică o accentuată diversitate a acestuia, în ansamblul unei pronunţate fragmentări. Varietatea reliefului se mai datorează şi unei îndelungate şi complicate evoluţii


geologice, cât şi geomorfologice, ceea ce a condus la diferenţierea celor trei trepte de relief principale în cadrul bazinului (Fig. 6):


- treapta înaltă, care cuprinde în cadrul său dealurile înalte şi munţii ce depăşesc în altitudine 800 – 900 de metri, situaţi la periferia bazinului; - o a doua treaptă, cea deluroasă şi colinară, căreia îi aparţin dealurile cu altitudini medii; - o treaptă joasă, dezvoltată pe valea pârâului Sălătrucel (Coisca), căruia îi este atribuită toată reţeaua hidrografică din bazin. În cadrul treptei înalte se


Fig. 6 - Principalele trepte hipsometrice din bazinul hidrografic Sălătrucel


întâlnesc următoarele caracteristici morfometrice: pante accentuate, energie de relief mare şi densitate


15


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100  |  Page 101  |  Page 102