A N U L I I N U M Ă R U L 3


care a excelat, cu deosebire în lucrările referitoare la realităţile de teren din Delta Dunării şi sudul Basarabiei, printre care se distinge teza sa de doctorat, referitoare la ―insula‖ Peuce (identificată cu grindul Chilia). Alte lucrări se referă la descoperirea şi identificarea unei serii de aşezări antice din Bugeac, getice, greceşti sau romane, la completarea imaginilor spaţiale a valurilor de pământ din sudul Basarabiei, la descoperirea unor valuri necunoscute anterior şi a unor fortificaţii din lungul acestora, la precizarea evoluţiei, în secolele XVI-XVIII a hotarului dintre principatul Moldovei şi Bugeacul stăpânit de tătari, la evaluarea numărului populaţiei catolice, de origine transilvăneană din Moldova secolului al XVII-lea, demostrând ponderea mult mai mică a acesteia faţă de cea din secolul XX şi caracterul recent al multor sate ceangăieşti, în fine -


la combaterea unor exagerări


antiromâneşti ale unor pretinşi specialişti, care ar fi vrut să demonstreze prezenţa unei populaţii slave în Moldova secolului al XVII-lea. Dintre discipolii lui Gheorghe I. Năstase,


merită a fi relevată, în aceeaşi direcţie, activitatea lui Emil Diaconescu, interesat, printre altele, de reconstituirea reţelei de drumuri medievale din Moldova, în raport cu marile axe fluviale şi şei, drumuri împrumutate şi de majoritatea călătorilor străini. Se adaugă acestor preocupări interesul pentru geografia politică, uneori chiar cu o anumită tentă de geopolitică,


caracteristică geografiei


occidentale, ca în lucrarea ―Imperialism şi state balcano-dunărene până la la 1878‖. Articole cu alură geopolitică a semnat şi Mihai David (―Consideraţii geopolitice asupra statului român‖), în vreme ce Iulian Rick s-a preocupat, printre altele, de dinamica organizării administrative a teritoriului. La începutul carierei sale universitare


I.Gugiuman a avut şi el serioase preocupări istorico-geografice, preocupări îndreptate, cu precădere spre Depresiunea Huşi. Nu poate fi trecut cu vederea interesul pentru problematica istorico-geografică din lucrările generalului Scarlat Panaitescu (referitoare, în special, la Basarabia) şi ale lui Al.Obreja. La generalul Scarlat Panaitescu sunt, însă, de menţionat şi preocupările pentru istoricul cartografiei, ca şi pentru geografia militară şi toponomastică. Şcoala ieşeană de geografie umană s-a


orientat, sub impulsul profesorului Gheorghe I.Năstase şi spre geografia populaţiei, abordând probleme ale structurii populaţiei în profil teritorial, din punctele de vedere ale


P A G I N A 5


naţionalităţii, confesiunii şi ocupaţiilor, dar şi ale dinamicii, densităţii şi structurii pe medii. Astfel de abordări, datorate atât lui Gheorghe Năstase, cât şi celorlalţi geografi şi etnografi de la Iaşi, V. Tufescu, I. Gugiuman, Al. Obreja, C. Martiniuc şi I. Chelcea, tratează mai frecvent problemele populaţiei din Moldova, Basarabia şi Bucovina (problema mobilităţii, aceea a dinamicii regionale şi a structurii etnice), cu o atenţie specială acordată minorităţilor (romi, bulgari şi huţuli). Preocupat şi de problematica structurilor


şi reţelelor urbane, Gh.I. Năstase a analizat cauzele slabei dezvoltări a vieţii orăşeneşti din lungul văii Prutului, şi în repetate rânduri, a adus corecturi substanţiale pe marginea unor lucrări mai puţin bine documentate ale urmaşilor săi (V.Tufescu). Al. Obreja a fost primul geograf care a abordat, nici aici nu fără unele imperfecţiuni, o problemă specifică Moldovei şi Basarabiei


- aceea a târguşoarelor. Mai


productiv în preluarea şi dezvoltarea ideilor magistrului său s-a dovedit, însă, V. Tufescu, autor al unei terminologii caracteristice pentru poziţia oraşelor (―semilunele de contact‖) şi al unei nomenclaturi pentru unităţile geografice devenite ulterior consacrate; cea mai substanţială lucrare a lui V.Tufescu asupra unei întregi generaţii urbane a fost ―Târguşoarele din Moldova şi importanţa lor economică‖, dar preocupări mai demne de relevat au fost cele consacrate oraşului natal Botoşani, grav afectat de stagnare, însă analizat cu multă minuţiozitate. În contrast cu declinul Botoşanilor, I.


Gugiuman s-a arătat surprins de dinamismul oraşului Bălţi şi de dinamica diferenţiată a oraşelor din Moldova, analizând în amănunt oraşul Huşi. În acelaşi timp N.N. Lupu era atras de trăsăturile exotice ale Balciului, Al. Obreja - de problematica zonei de influenţă a Iaşilor, iar I. Şandru îşi începea cariera umana-geografică prin lucrările sale asupra aşezărilor Rădăuţi, Bacău şi Târgu Ocna. Victor Tufescu s-a îndreptat, mai mult


decât profesorul Năstase, şi spre problemele de geografie a aşezărilor rurale, evidenţiind specificul micilor aşezări pastoral-agricole din Câmpia colinară a Jijiei (odăile), persistenţa satelor româneşti din Subcarpaţii Moldovei (în lucrarea Câmpul lui Dragoş), dar şi dispariţia altora, sub efectul unor condiţii sociale neprielnice (Aşezări dispărute în Dealu Mare- Hârlău). Din lucrările lui I. Gugiuman, un interes mai însemnat pentru geografia rurală se vădeşte în cele consacrate văii Mureşului şi


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52