P A G I N A 44


RELIGIA ŞI MEDIUL ÎNCONJURATOR. ECOTEOLOGIA ŞI ECOFILOZOFIA


Prof. dr. Anton LAZĂR anton_lazar@yahoo.com


Religion and Environment. Eco-theology and Eco-philosophy. The man, and actor mainstay of


the organization in living space, is the only human being equipped with self-awareness, which seeks to discover his own identity, sense its existence and relationships to be established with the environment. Addressing these issues in the context of 'global environmental crisis' implies an effort matched more science starting in reality sphere of physical or spiritual sphere of reality.


Key words: eco-theology, environmental ethics, eco-philosophy, religion. Omul, ca şi actor esenţial al organizării


spaţiului în care trăieşte, este singura fiinţă dotată cu conştiinţă de sine, care caută să-şi descopere propria sa identitate, rostul existenţei sale şi raporturile pe care trebuie să le stabilească cu mediul înconjurător. Abordarea acestor problematici, în contextul „crizei ecologice globale‖, presupune un efort conjugat al mai multor ştiinţe care să integreze rezultatele ―semifinite‖, în vederea înţelegerii legilor pe baza cărora funcţionează sistemul complex al existenţei. Există o serie de ştiinţe care au încercat şi încearcă acest demers de integrare a interpretării realităţii, unele pornind din sfera realităţii fizice (astronomia, geografia, ecologia), iar altele din sfera realităţii spirituale (filozofia, teologia, ştiinţele religioase. De răspunsul la aceste întrebări, ce definesc în esenţă perspectiva asupra lumii şi a vieţii, depinde comportamentul şi atitudinea omului faţă de sine, faţă de societate, faţă de mediul înconjurător şi faţă de eternitate (Fig. 1).


Etica originii


G E O G R A F U L


fizic sau abiotic, având ca scop optimizarea ecosistemului global, pentru bunăstarea omului, iar teologia, ştiinţa despre spiritual sau Dumnezeu cu toate implicaţiile care decurg de aici, am putea spune că ecoteologia este ştiinţa care studiază interacţiunile complexe dintre SPIRIT (DUMNEZEU) – OM – MEDIUL


NATURAL (Fig. 2). Ştiinţele spirituale


Ecoteologia Ştiinţele naturale Ştiinţele sociale


Fig.2. Ecoteologia în sistemul ştiinţelor generale


Etica mediului sau ―ecofilozofia‖ caută Etica mediului Etica funcţiei Etica scopului


Fig. 1. Structura internă a eticii mediului Dacă definim ecologia, în sensul cel mai


larg posibil, ca fiind ştiinţa care studiază interacţiunile dintre organisme şi mediul natural


răspunsuri privitoare la modul în care oamenii trebuie să acţioneze şi să se comporte în raport cu mediul înconjurător, cu celelalte organisme vii. Este necesară o etică care să reglementeze obligaţiile omului faţă de „natură‖, percepută ca un sistem ce se autoreglează, şi nu doar ca un material pentru autorealizarea omului. Respon- sabilitatea faţă de generaţiile viitoare este în primul rând o problemă a eticii aplicate, orien- tată practic. Se remarcă câteva poziţii filozofice care reglementează raporturilor dintre specia umană şi natură: a). Poziţia carteziană (Descartes,


Augustin, Toma d‟Aquino) după care natura, inclusiv regnul animal, este în întregime privată


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52