P A G I N A 34


menţionat, faptul că înainte de deschiderea exploatărilor miniere, depresiunea era slab populată, iar aşezările umane erau reprezentate de sate răsfirate de mici dimensiuni, răspândite mai ales în zonele piemontană şi montană în apropierea terenurilor cu fâneţe şi păşuni (Cândea Melinda, 1996). Evoluţia umanizării în etapa industrială a


cunoscut două momente cu intensităţi diferite ale căror efecte s-au oglindit şi în modelarea configuraţiei reţelei de aşezări: în perioada când zona era alipită Imperiul Austro-Ungar, pentru a se asigura necesarul de forţă de muncă calificată, depresiunea a fost colonizată cu etnici proveniţi din toate regiunile imperiului. Autorităţile austro-ungare au pus bazele dezvoltări industriei extractive prin investiţii semnificative în mecanizarea procesului de exploatare pentru asigurarea unei producţii mai mari. În perioada comunistă când exploatările miniere au intrat în proprietatea statului, au fost deschise noi perimetre de exploatare, fiind atrasă în acest scop forţă de muncă din toate provinciile istorice ale ţării. Cele două momente istorice au marcat


schimbări în ceea ce priveşte modul de organizare a spaţiului urban din depresiune, cea mai evidentă amprentă a activităţii miniere fiind remarcată în structura ansamblurilor rezidenţiale constituite predominant din colonii (cartiere muncitoreşti) (Iancu,Merciu, 2010, p. 143).


La nivelul spaţiului urban, din punct de


vedere istoric, se pot distinge două tipuri de colonii care au marcat practic formarea şi evoluţia oraşelor din Valea Jiului superior: - prima etapă a avut loc în perioada de


ocupaţie hasburgică şi a fost marcată de construirea colonii al căror aspect trăda caracteristicile unui spaţiu cu profund caracter rural; acestea erau alcătuite predominant din case din cărămidă de mici dimensiuni (două-trei camere) cu un singur nivel. Din punct de vedere arhitectural şi etnografic acestea se încadrează în tipul de ―case de colonie‖. Deschiderea unor noi perimetre miniere şi necesitatea asigurării transportului cărbunelui spre zonele de consum a favorizat intensificarea construcţiei de colonii. Realizarea liniei ferate Petroşani-Simeria şi ulterior a liniei secundare Petroşani- Lupeni, pe lângă avantajul de a asigura transportul cărbunelui spre centrele de consum, a îndeplinit şi un rol decisiv în extinderea zonei rezidenţiale (mai ales a oraşului Petroşani). Construirea căii ferate a accelerat dezvoltarea industriei extractive în bazinul carbonifer Petroşani şi a


G E O G R A F U L


favorizat apariţia pe harta depresiunii a numeroase centre miniere ce au fost încadrate în scurt timp ca oraşe. Importanţa căii ferate, ca sistem de transport, a fost deosebită deoarece până la construirea liniei ferate Petroşani – Simeria, depresiune era o zonă izolată. Coloniile vechi sunt prezente şi astăzi în


peisajul urban al depresiunii, constituindu-se ca adevărate enclave în zonele rezidenţiale. În etapa actuală vechile colonii au o valoare simbolică deoarece fac trimite la perioada de început a activităţii extractive, fiind o mărturie vie a culturii miniere. - a două etapă în evoluţia zonelor


rezidenţiale are loc când valorificarea şi exploatarea resurselor de cărbune a intrat sub coordonarea regimului comunist; începând cu anii „50 s-a luat decizia de a se construi blocuri de locuinţe cu apartamente (Gh. Gheorghiu- Dej,1955 citat de Nicolae Dunăre et al., p. 140): cele mai vechi date privind construirea ansamblurilor rezidenţiale în Valea Jiului superior menţionează că în anul 1950 au fost construite 62 de apartamente şi 4 cămine, în 1951 - 118 apartamente şi 18 cămine, în 1952- 900 de apartamente şi 4 cămine) care ofereau condiţii mai bune de viaţă pentru muncitori. Ansamblurile rezidenţiale moderne au fost construite în apropierea exploatărilor carbonifere şi sunt formate din cartiere noi muncitoreşti. Din punct de vedere al aspectului arhitectural, al dotărilor şi al dimensiunilor, noile complexe rezidenţiale contrastează cu vechile colonii muncitoreşti. De regulă, noile ansambluri rezidenţiale


nu se interferează cu coloniile vechi, deoarece sunt situaţii când, între cele două tipuri de colonii există delimitări marcate de elemente de infrastructură generală ex. cale ferată ( în cadrul municipiul Petroşani vechea colonie este despărţită de „oraşul nou‖ prin calea ferată Bumbeşti-Livezeni-Fig. 1). De asemenea, sunt şi situaţii când


vechile colonii au o structură dispersată şi sunt situate la o oarecare distanţă faţă de ansamblurile rezidenţiale moderne (ex. coloniile Bosnia şi Saşa din cadrul municipiului Petroşani). Situarea relativ izolată a unor colonii faţă de oraşe se datorează evoluţiei spaţiale, care în anumite etape a marcat diferite areale pretabile într-o mai mare măsură ridicării construcţiilor. S-a încercat evitarea zonelor cu risc mare


de inundabilitate, deşi condiţiile locale de relief impun restricţii severe în dimensionarea şi mai ales în extinderea spaţiului construit din cauza


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52