P A G I N A 12
G E O G R A F U L Competiţiile fizice sunt foarte populare în
Fig.2. Oraşul Atiraw văzut de pe unul din podurile ce traversează fluviul Ural (Foto: Anca Munteanu)
Economia Kazahstanului se bazează în
principal pe industria extractivă. Petrolul reprezintă unul din factorii importanţi din spatele dezvoltării economice recente. În 2006, Kazahstanul producea 54 milioane tone de petrol, propunându-şi să ajungă la 150 milioane tone/an pănâ în 2015 şi să se situeze astfel între primii 10 producători de petrol la nivel mondial. Resursele naturale ale Kazahstanului nu se rezumă însă doar la petrol şi gaze naturale. Se exploatează o mulţime de alte resurse minerale: aur, argint, cupru, plumb, crom, fosfor, minereu de fier, beriliu, mangan, titan, bauxită şi multe altele (Brummell, 2008). Kazahstanul deţine şi importante rezerve de cărbuni, iar în 2009 a devenit cel mai mare producător de uraniu la nivel mondial. În ceea ce priveşte agricultura, cultura cerealelor (locul 7 la nivel mondial) şi creşterea animalelor reprezintă principalele ramuri. Kazahstanul şi-a declarat independenţa
pe 16 decembrie 1991, limba oficială fiind declarată limba kazahă. Popor prin tradiţie nomad, kazahii au fost obligaţi în timpul dominaţiei sovietice să adopte un stil de viaţă sedentar. Iurta, locuinţa tradiţională a popoarelor nomade, a ajuns să fie văzută doar în muzee. Acum doar cămilele prezente pe marginea drumurilor mai amintesc de vechile caravane. După căderea regimului comunist, iurta, această locuinţă foarte practică, călduroasă iarna şi răcoroasă vara, a început să fie din nou folosită de păstorii semi-nomazi ce îşi mută turmele dintr-un loc în altul în întinderea stepei kazahe. De aceea este numită şi „Ţara Nomazilor‖.
Kazahstan. Călăritul şi alte competiţii călare sunt cu siguranţă cele mai populare sporturi naţionale, subliniind încă o dată rolul important pe care îl are calul pentru poporul kazah. Vânătoarea ocupă şi ea un loc de cinste în tradiţia kazahă. Vânătoarea cu vultur auriu (berkut), reprezenta una dintre plăcerile oamenilor bogaţi în trecut. Preţul pentru o pasăre dresată să vâneze vulpi sau lupi de stepă ajungea să fie egal cu preţul a cinci sau şase cămile. În prezent numărul celor care dresează păsări pentru vânătoare este foarte mic. Opt specii de şoimi, vulturi sau ulii erau folosiţi la vânătoare, adesea însoţiţi de nobilii ogari bârzoi (Schreiber, 2008). Traseul expediţiei în Kazahstan a trecut
prin: Ganyushkino – prima localitate, la aproximativ 80 km de graniţă, pe malul celui mai estic braţ al deltei Volgăi; deşertul Volga– Ural, paralel cu ţărmul nordic al Mării Caspice; Atiraw – unul din marile oraşe – port, aflat de o parte şi alta a fluviului Ural, graniţa naturală dintre Europa şi Asia, care s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani, datorită petrolului; oraşele mai mici Maqat, Shubarqudiq, Quandaghash; centrul regional Aqtobe – aflat la partea sudică a colinelor piemontane Mukhadzhar, care coboară din Munţii Ural. De aici s-a mers spre Aral, aproape 600 km, cu oraşe doar în nord, Khromaw şi Quarabutag, restul fiind în plin deşert Prearal (Fig. 1). Oraşul Aral a fost unul din cele mai mari
porturi kazahstaneze la lacul Aral, care prospera în urmă cu 30 de ani în pescuit şi prelucrarea peştelui. Cei aproximativ 20.000 locuitori, care au mai rămas după ce dezastrul s-a produs, s-au obişnuit cu schimbările din jurul lor, mai ales tinerii, care s-au născut fără să cunoască adevăratul lac. Portul mai păstrează un muzeu ca
mărturie a dezastrului care a afectat lacul Aral Tenghiz sau ―Marea Insulelor‖ (în kirghiză, datorită celor cca 1000 insule existente în trecut). Este situat într-o zonă deşertică din Asia Centrală, pe teritoriul Kazahstanului şi Uzbekistanului, într-o depresiune endoreică, între Câmpia Turanului, la est şi Platoul Ustyurt, la vest, fiind înconjurat de deşerturile: Prearal, la nord-est, Micul Bersuki la nord, Marele Bersuki la nord-vest, Ustyurt-Barsakelmes la vest, Krakum, la sud, Kâzâlcum, la sud-est (Petrov, 1986). Cu cei 66.548 km2, ocupa locul trei în rândul celor mai mari suprafeţe lacustre ale Terrei, după Marea Caspică (371000 km2) şi
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52